România sedentară

0

Politizarea unui domeniu vital precum sportul în ceea ce priveşte fibra unui popor ca al nostru ar fi ultima cheiţă ruginită de a încerca un lacăt poleit cândva. Sâmbătă, 18 iulie, s-au împlinit 44 de ani de când, la Jocurile Olimpice de la Montreal – Canada, Nadia Comăneci primea întâia notă de 1.00, la paralele inegale, deoarece tabela electronică nu era gândită pentru nota10, plasată de arbitre în spaţiul intergalactic. „Zeiţa de la Montreal”, născută la Oneşti, avea atunci 14 ani. Natural, Guinness World Records a inclus-o în celebrele sale pagini. Mai ales că acea primă notă de 10 avea să atragă, magnetic, alte şase note de acelaşi calibru. Nu a fost nici primul şi nici singurul sportiv român nominalizat în faimoasa enciclopedie căreia în 1951 i-a dat viaţă irlandezul Sir Hugh Beaver. Avem în vedere şi alte figuri emblematice, precum Iolanda Balaş (săritura în înălţime; la Olimpiada de la Roma 1960, de la 1,73 la 1,75 a concurat singură), Mihaela Melinte (aruncarea ciocanului), Lia Manoliu (disc, longevitate olimpică), Constantina Diţă (maraton, la JO din 2008 avea 38 de ani), Octavian Belu şi Mariana Bitang – gimnastică feminină, cei mai de succes antrenori din lume, Helmuth Duckadam (fotbal). Fără performanţe de tip GWR, dar soldate cu o poziţionare incredibilă pentru noi, Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984 au dus România pe locul 2 în lume, după SUA, din 140 de ţări participante: 20 medalii de aur, 16 de argint, 17 de bronz. Tot în Statele Unite, la Mondialul de Fotbal din 1994, „tricolorii” antrenaţi de Anghel Iordănescu au fost la un pas de semifinală. Individualităţi cunoscute în fotbal au evoluat la cluburi de vârf din Spania, Italia, Anglia, Turcia. La echipe, s-au prins grupe de ambele ligi continentale şi s-a ratat „la mustaţă” o finală de Europa League. În fine, decorul fotbalistic s-a reînnoit şi continuă să se reînnoiască sub ochii noştri cu arene „OZN”-uri ca în lumea civilizată. Admitem că sportul, cel dintâi „ambasador” al oricărei ţări, nu a încetat să cearnă valori autohtone, dar de mai puţină notorietate. Fireşte, în condiţiile altor exigenţe, investiţionale înainte de orice. Locul legendelor de odinioară, apropo de Guinness World Records, l-au luat performanţele decorative. Exceptând-o pe CSM Bucureşti, care a triumfat în Champions League la handbal feminin. Cu umorul care ne caracterizează, iată prin ce recorduri colaterale ne facem cunoscuţi în prezent: cei mai mulţi participanţi la o horă tradiţională, cea mai mare colivă de comemorare a tuturor sfinţilor, cel mai mare gulaş, cel mai lung cârnat afumat din lume, cel mai lung lanţ de prezervative, ca semnal de alarmă asupra pericolului HIV/SDA, cea mai lungă funie de ceapă, cele mai multe agrafe de birou lipite pe faţa cuiva.       

Facebook Comments