Trianon, Trianon!

0

În ziua de 4 iunie 1920, la Chateau de Versailles Trianon, a fost parafat Tratatul între cele 16 Puteri Aliate, inclusiv România, învingătoare în Primul Război Mondial, şi Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar. Tratatul, semnat din partea română de Nicolae Titulescu şi dr. Ion Cantacuzino, confirma în literă şi spirit Unirea din 1918 a Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu patria-mamă. O dată în veac, Parlamentul României a aprobat cu largă majoritate proiectul de lege „4 iunie 2020 – Ziua Tratatului de la Trianon”. În toate bisericile din ţară, în timpul Sfintei Liturghii şi la slujba Parastasului, au fost pomeniţi, de la soldaţi şi luptători la diplomaţi, toţi cei care au contribuit la înfăptuirea României Mari. În şedinţă festivă, Academia Română a marcat şi ea un secol de la semnarea tratatului. Revista Historia, în ediţie specială, a titrat „Transilvania, între Ungaria bolşevică şi România. 100 de ani de la intrarea Armatei Române în Budapesta”. Vasile Puşcaş, eminent profesor universitar, diplomat şi om politic, fostul negociator-şef al României cu Uniunea Europeană, a scos volumul „Trianon, Trianon! Un secol de mitologie politică revizionistă” şi avansează un punct de vedere potrivit căruia: „Vom asista probabil la tentativa de edificare a unei Ungarii cu dublă statalitate (invenţie contemporană sau o reluare a raporturilor feudale de suzeranitate?)”. Încă în vara lui 1989, când căderea regimului comunist devenise o chestiune de zile, se vorbea despre Transilvania ca despre un „spaţiu de complementaritate”, ceea ce a încins unele spirite, domolite întrucâtva de Ion Raţiu. Declaraţia din 16 iunie 1989 de la Budapesta sublinia da capo că „soluţionarea conflictelor nu poate veni în niciun caz din revizuirea frontierelor”, iar după 30 de ani de atunci vedem cum s-a „soluţionat” tentativa revizionistă a Cataloniei. Cu totul altele, astăzi, sunt problemele stringente cu care se confruntă Uniunea Europeană decât alăptarea morţilor. Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, stipula, clar, la Art.45, că „Ungaria renunţă, în ceea ce o priveşte, în favoarea României, la toate drepturile şi teritoriile asupra fostei monarhii Austro-Ungare”, iar, de partea cealaltă, la Art.47, „România recunoaşte şi confirmă, faţă de Ungaria, dispoziţiile socotite necesare pentru a proteja interesul locuitorilor care diferă de majoritatea populaţiei prin rasă, limbă şi religie, precum şi pentru a proteja (atenţie! n.n.) libertatea de tranziţie”. Cum astăzi se trece dintr-o ţară în alta ca din vagon în vagon, ca parte a aceleiaşi garnituri, pretenţiile de supracontrol, populismul aberant ori, dimpotrivă, criptotransparenţa, nu îşi au rostul. Asta, ca să închei clişeistic, deşi nu îmi propusesem.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ