Există speranţă!

Mărturisesc, speranţele mi le pierdusem cu ani în urmă. Părea ca ne scufundăm iremediabil în nişte jocuri politicianiste al căror unic scop era acela de a se prezerva puterea politică şi administrativă, nu de a ajuta la reformarea şi smulgerea societăţii doljene dintr-o sărăcie pe care, cu toţii, o simţim de zeci de ani. De la stânga la dreapta scenei politice craiovene asistam la un ping-pong propagandistic, amplificat în ultimii ani de folosirea abuzivă a reţelelor de socializare. Totul părea iremediabil pierdut pentru noi, niciun licăr de speranţă nu se mai întrevedea.

0

Şi, totuşi, parcă din neant, realitatea m-a smuls din braţele deznădejdii. Am avut curiozitatea, pentru prima dată după ceva ani, să îmi arunc privirea pe o stenogramă a ultimei şedinţe a Consiliului Judeţean Dolj. Mă gândeam că este o formă plăcută de a umple multele ore de tihnă pe care „ni le-a oferit“ tuturor acestă nenorocită de pandemie. Ca să fiu sincer, mă aşteptam să găsesc o nesfârşită rundă de împărţit pumni politici între reprezentanţii „atotputernicului“ PSD şi firavei opoziţii PNL, pe şablonul dezbaterilor din Consiliul Local Craiova. Surpriză însă… Am găsit două discursuri, absolut extraordinare pentru aceste vremuri de criză fără precedent, ale unor politicieni doljeni aflaţi, din multe puncte de vedere, la polul opus unul faţă de altul: unul pesedist, altul liberal, unul aflat la apusul carierei politice, altul având în faţă încă mulţi ani de serviciu public, unul în vârstă, altul încă tânăr… Este vorba de Ion Prioteasa, pesedist şi preşedinte la al patrulea mandat al Consiliului Judeţean Dolj, şi Laurenţiu Ivanovici, penelist de când a intra în politică, consilier judeţean şi angajat al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Dolj.

Pentru a înţelege mai bine de ce eu mi-am recăpătat, cel puţin parţial, încrederea în politicienii craioveni, am selectat mai jos luările de poziţie ale celor doi politicieni doljeni care, în actualele condiţii, mi se par nu numai realiste, dar şi lipsite de orice conotaţie politică.

de Cosmin Pretorian

Laurenţiu Ivanovici:Aş fi vrut să am intervenţia aceasta înainte de a începe ordinea de zi. Am constatat, analizând ordinea de zi, proiectele de hotărâri, că sumele pe care noi, Consiliul Judeţean Dolj, le alocăm în această şedinţă, având în vedere această situaţie de criză foarte gravă prin care vom trece, cu siguranţă se va agrava, sunt de 2 miliarde de lei vechi, un miliard pentru Leamna, un miliard pentru ISU. Propunerea mea, a noastră, cred că ar trebui să fie de a aloca sume mai mari, sigur, în măsura în care spitalele din subordine au nevoie. În măsura în care Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova o va cere şi va avea nevoie, v-aş propune ca toate proiectele de hotărâre de azi, care prevăd alocarea de fonduri, sume care nu sunt neapărat necesare în perioada imediat următoare, să amânăm aceste proiecte, să le decalăm. Banii aceştia pe care îi economisim, pentru că nu ştiu exact cât avem în fondul de rezervă, dar, cu siguranţă, vom avea nevoie de mulţi bani, să îi redirecţionăm spre sănătate.
Spuneaţi mai devreme că se aşteaptă o hotărâre de guvern care să modifice legislaţia în sensul în care consiliile judeţene pot aloca direct sume. De exemplu, pentru achiziţia de echipamente de protecţie. Este cea mai gravă problemă cu care ne confruntăm, dar, din păcate, noi nu putem să alocăm bani pentru asta ori să le cumpărăm noi şi să le punem la dispoziţia spitalului judeţean. I-am transmis personal premierului Orban rugămintea de a modifica legislaţia în sensul acesta
“.

Ion Prioteasa: „Chiar mă abţin cu greu. Ştiţi de ce mă abţin? Pentru că au venit colegi care au zis «hai să nu facem nici politizare, nici altceva». Pentru că spitalul al cui este? Al Ministerului Sănătăţii. Ce a făcut Ministerul Sănătăţii pentru acest spital? Ce le-a dat măcar acum, în ultimele două zile? Nu vreau să extind treaba aceasta. Hai să o lăsăm. Daţi-ne voie să vă spun că suntem responsabili şi că nu tratăm superficial acest moment pentru că, în primul rând, este viaţa noastră în pericol. Mâine, poimâine, unul dintre noi suntem acolo. Şi vă spun în acest moment că, dacă am fi avut posibilitatea să dăm 10 miliarde spitalului şi legea ne-ar fi permis, în acest moment votam! 10 miliarde le dăm imediat. Numai să aibă şi să fie în stare să-i cheltuiască! Asta e a doua problemă. Pentru că noi nu putem să luăm în locul lor materiale pentru că nu suntem prinşi în lege. Noi facem în continuare licitaţii, trebuie să treacă timpul. Ei pot să facă treaba aceasta. Le dăm acum banii, dacă vreţi. Dar trebuie să le dăm la ceva, să ne spună, să facă cerere, să-ţi spună o chestiune concretă. De asta am şi zis că, dacă este cazul, mai sunt două săptămâni, facem o şedinţă extraordinară, dar lucrurile acestea sunt clare. Ştiu că ai aşa o înclinare specială către partea asta sanitară, că doar ai muncit acolo. Dar, în acest moment, nu avem o altă soluţie. Am căutat nu numai la noi, ci şi în alte judeţe, poate au găsit ei o soluţie. Este o struţo-cămilă pe care nu o înţelege nimeni. Spitalul acesta, cum l-a păstrat Ministerul Sănătăţii? Eu sunt convins că miniştrii, fie că au fost de la PSD sau de la alte partide, au plecat din funcţie şi nu au ştiut că acesta este spitalul lor. Aşa cum oamenii care sunt acolo de ani de zile nu se uită la acest spital ca şi cum ar fi spitalul lor. Pentru că altfel nu se explică cum, în momentul în care faci o listă şi trimiţi nişte obiecte la acest spital, să nu fie trimise, spre exemplu. Să nu se treacă spitalul. Tu, om cu pixul în mână, să nu dai de ani de zile, de zeci de ani de zile, bani? Să nu se doteze? Toate partidele care au trecut şi-au bătut joc de zona asta de ţară. Şi de aceea vă spun, daţi-mi voie, acordaţi-mi acest credit, nouă, conducerii executive, că dacă găsim formula prin care să ne ducem cu orice în partea acea, oprim orice fel de investiţie pe care o facem şi ne ducem mai departe şi dăm banii . Adică dorinţa dvs. este sigur şi dorinţa noastră. Hai să dăm spitalului judeţean, dar să avem şi să ne premită legea“.