Dincolo de zbaterile politice la ordinea
zilei, România ar trebui să acorde o atenţie majoră consecinţelor lansării de
către Comisia Europeană, la finele anului trecut, a Pactului Ecologic European,
aşa numitul Green Deal.
Programul de eliminare a emisiilor de carbon/tranziţia spre o economie
verde poate fi o imensă oportunitate pentru România, dar în acelaşi timp şi un
uriaş risc.
Pentru ca acest program să devină o imensă oportunitate pentru ţara noastră,
decidenţii politici şi experţii în materie trebuie să pregătească repede o
strategie de negociere a ceea ce oficialii de la Bruxelles numesc „o tranziţie
justă”. În fapt, o strategie de dezvoltare a ţării noastre în noile condiţii
prevăzute de obiectivele Pactului.
România trebuie să negocieze o foaie de parcurs clară (un greenroad map),
astfel încât bătălia, corectă, pentru comunităţi verzi nepoluate să însemne în
acelaşi timp şi crearea de locuri de muncă alternative pentru cei care nu vor
mai lucra în industriile poluante de astăzi. Şi care să mai însemne şi prezervarea
capacităţii noastre de a produce energie. Adică INVESTIŢII masive, alocări
speciale de fonduri de la Bugetul Uniunii Europene, ţinând cont că programul de
decarbonizare prevăzut de Green Deal va afecta în special Complexurile
Energetice Oltenia şi Hunedoara.
Planul propus de Comisia Europeană vizează investiţii de cca. 1.000 de miliarde
de euro în următorii 10 ani.
Cum pregătim România să
beneficieze de toate resursele necesare tranziţiei sale către o industrie verde?
Răspunsul la această întrebare-cheie ar trebui să fie în vârful priorităţilor
strategice ale oricărui guvern in perioada următoare?!
Istoria recentă ne arată că ţările care au cea mai mare nevoie de finanţare au şi
cea mai slabă expertiză în atragerea banilor. România trebuie să-şi dezvolte
toate atuurile pentru a obţine sprijin tehnic de la Comisie, de la Banca
Europeană de Investiţii, de la experţii europeni. Este foarte bine că, în
planul de investiţii al Pactului, Comisia Europeană a inclus un Mecanism
European al Tranziţiei Juste dedicat tocmai acestor regiuni speciale aşa
cum sunt şi Valea Jiului sau Bazinul Olteniei. Mecanismul îşi propune să
genereze investiţii în valoare de 100 de miliarde de euro în următorii 7 ani şi
de 143 de miliarde de euro în următorii 10 ani, prin intermediul fondurilor
europene nerambursabile, dar şi prin linii de creditare special create.
Trebuie să fim atenţi ca aceste lucruri să se şi întâmple. Fără investiţii
serioase, România se va afla în imposibilitatea respectării noilor ţinte
europene privind emisiile de carbon. Şi, de asemenea în situaţia de risc cu
privire la pierderea a cca. 40-45% din capacitatea de generare a energiei.
Totodată, România
va trebui să negocieze „la sânge” şi ce fel de surse de energie vor putea fi
finanţate în următorii ani. Nu doar proiecte privind producţia de energie pe
gaz trebuie să fie eligibile pentru fondurile europene alocate Pactului, ci şi
cele privind energia nucleară.
Trebuie menţionat aici că în Rezoluţia Parlamentului European din
15 ianuarie 2020, gazul este considerat ca fiind soluţia de tranziţie până în
2050, în vreme ce energia nucleară este momentan exclusă. Parlamentul European
are obligaţia să repare acest lucru pe parcursul proceselor legislative care
vor urma. În acest sens, şi europarlamentarii români vor putea juca şi trebuie
să joace un rol extrem de activ.
Important este, aşa cum spuneam, ca România să-şi facă temele din timp şi la
timp, de această dată, pentru a nu mai fi în situaţia de a accepta soluţii care
să nu corespundă intereselor noastre fundamentale.
