Li s-a urât cu imnul naţional

0

Iosif Laufer, fost ministru al mediului de afaceri, şi Alexandru Coita, fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor, au lansat, la Cluj-Napoca, Platforma Social Liberală şi, odată cu ea, proiectul „România 10 în 10”. Adică 10 măsuri menite să contribuie, în următorii 10 ani, la propăşirea ţării şi bunăstarea cetăţenilor. Cum ar fi, între altele: reconstruirea capitalului autohton (pe urmele lui Dragnea?) repatrierea milioanelor de conaţionali (gluma secolului!), dublarea veniturilor populaţiei. Faţă de care nu putem zice decât Ferească Sfântul, vă imaginaţi ce prăpastie s-ar căsca între veniturile populaţiei, dublate sau triplate? Nu ştiu cum liderilor Platformei Social Liberale le-a venit ideea schimbării imnului naţional, „care nu mai face faţă vremurilor”. Or fi auzind ei ceva, cumva, pe undeva prin Ardeal şi pac, la „Răsboiu’!” Că „Deşteaptă-te, române”, în tonalitate minoră, e monoton şi greu de susţinut vocal sau că versurile de acum mai bine de un secol şi jumătate ar trebui reinventate, s-au mai vânturat d-astea. Reformiştii de la PSL, în goană după imagine, propun o dezbatere publică, fără să precizeze dacă dezbaterea ar urma să dureze cât restul decalogului. Dar chiar şi-aşa, trebuie umblat la Constituţie, care, la art.12 (3), menţionează: „Imnul naţional al României este «Deşteaptă-te, române!»”. Umblat în sensul de lovind în „somnul cel de moarte” şi în „barbarii de tirani”, care o ţin langa 11 strofe, şi venind cu variante „în spiritul vremii”, categoric altul decât acum 171 de ani. Un spirit al bucuriei de a trăi, compensatoriu, cumva, şi pentru condiţia tragică a ciobanului din Mioriţa. Şi pentru doina de dor şi jale care nu lipseşte ca specie din antologiile de folclor. Şi pentru romanţele Ioanei Radu, care ne întristează peste poate. Marseilleza, imnul naţional al Franţei, din 1795, se întinde pe şapte strofe a câte nouă versuri, iar în text ce găsim? „Lanţuri infame”, „tirani”, „hoardă de robi”, „străine cohorte”, „despoţi mârşavi”, „străvechea robie”. Iată şi o mostră care pe Laufer şi Coita i-ar băga-n sperieţi: „Prin câmpiile noastre auziţi/ răcnetele nemiloşilor ostaşi?/ Vin până la voi în braţe/ să vă gâtuie fiii şi soaţele!” Pe lângă Rouget de Lisle, Andrei Mureşanu e un rafinat. Despre „Deşteaptă-te, române”, la origine „Un răsunet”, Bălcescu mărturisea că e „Marseilleza românilor”. Cum românul s-a născut poet, n-ar fi de mirare ca toţi pălmaşii figurilor de stil să se alăture cauzei. Amatorism berechet, în condiţiile în care autorii de poezie patriotică, ţinută la index de 30 de ani, se numără pe degetele de la o mână. Germanii i-au avut pe August Hoffmann şi Joseph Haydn la 1797, italienii pe Goffredo Mameli şi Michele Novaro la 1847. De ce nu i-am avea şi noi, în faza de proiect, pe Iosif Laufer şi Alexandru Coita?