Cine îşi imagina la începutul acestui an că luna decembrie va găsi PSD-ul în opoziţie la nivel central şi bătut serios în judeţul Dolj la alegerile prezidenţiale? Ar fi pariat cineva pe victoria PNL-ului în turul doi la prezidenţiale sau pe cele trei înfrângeri ale PSD-ului în Craiova? Ei bine, aceste „fenomene“ bizare de pe scena politică românească şi doljeană s-au petrecut aievea, iar dacă răsturnarea guvernului Dăncilă este o performanţă în sine, câştigarea alegerilor de către PNL în judeţul Dolj şi în municipiul Craiova este pur şi simplu o minune politică fără precedent în istoria judeţului, care merită câteva explicaţii.

De ce a pierdut PSD-ul

Fără îndoială, PSD Dolj şi PSD Craiova au fost şi sunt două dintre cele mai puternice filiale social-democrate din România. Rezultatele electorale obţinute în ultimii 10 ani îi recomandau pe pesediştii doljeni ca favoriţi în cele trei scrutine electorale care urmau să se desfăşoare în acest an. Însă, spre stupoarea generală, la europarlamentare, deşi a câştigat alegerile pe judeţ, în Craiova s-a clasat doar pe un şocant loc 2 în spatele USR-ului. Dezastrul avea să fie unul complet abia după cel de-al doilea tur de scrutin la alegerile prezidenţiale când, absolut uluitor, PSD-ul a pierdut nu numai Craiova, dar şi judeţul. Înfrângerea total neaşteptată a bulversat scena politică doljeană. Stând strâmb şi judecând drept, cauzele acestei căderi a principalului partid doljean sunt atât obiective, cât şi subiective. Cu un candidat precum Viorica Dăncilă şi o guvernare ai cărei reprezentanţi în posturile de ministru au fost, în multe cazuri, nişte caricaturi de politicieni, nu este de mirare că „maşinăria de vot“ a pesediştilor doljeni a dat un astfel de rateu. Însă, dacă există vreun (vreo) pesedist(ă) care îşi imaginează că doar din această cauză s-au pierdut alegerile, atunci cu siguranţă acel (acea) membru (membră) nu înţelege nimic din politică. O parte din cauze se găsește şi în „bătătura“ internă, acolo de unde a fost promovată în administraţia craioveană şi judeţeană o întreagă pleiadă de personaje al căror principal şi de multe ori unic atribut administrativ îl reprezintă obedienţa faţă de conducerea de partid. Este suficient a ne uita printre consilierii locali şi judeţeni ai PSD-ului pentru a înţelege că, în multe cazuri, pesediştii au făcut greşeli majore în politica internă de cadre. Or, această greşeală, deşi pare una măruntă la prima vedere, atârnă greu pe termen mediu şi lung din toate punctele de vedere. Cetăţenii nu se pot simţi reprezentaţi de un Bărăgan, spre exemplu, sau Ciocoiu, ca să amintim doar de două dintre eşecurile PSD. În plus, nici funcţionarii din respectivele insituţii nu se simt foarte confortabil cu astfel de indivizi la conducere. Fără îndoială însă, PSD-ul are capacitatea de regenerare în această zonă de ţară. Este nevoie doar de puţină voinţă politică pentru a distruge câteva dintre cumetriile din filială şi a pune capăt unui sistem de promovare politică bazată pe orice fel de argument, mai puţin pe criteriul meritocraţiei. Care voinţă, putem spune orice, dar nu că le-ar lipsi celor doi lideri, Claudiu Manda şi Lia Olguţa Vasilescu!

De ce a câştgat PNL-ul

Sărind „pârleazul“ în tabăra liberală, „dezmorţirea“ filialei este meritul aproape exclusiv al preşedintelui Ştefan Stoica. „Încălecând“ vârtos pe valul popular care anunţa prăbuşirea PSD-ului, peneliştii au reuşit câteva rezultate excepţionale în alegerile europarlamentare şi prezidenţiale, totul culminând cu victoria completă din turul doi al bătăliei pentru Cotroceni. Este drept, liberalii au avut şi pentru cine lupta, candidatul Iohannis constituind un atu important în această victorie fără precedent. Însă dincolo de acest aspect, rigurozitatea specific pedistă impusă de Stoica unei filiale liberale de o boemie vecină cu inconştienţa politică a dat primele rezultate. Degeaba, pe la colţuri, foşti şi/sau actuali membri ai PNL pândeau scaunul de preşedinte, inventând conducte subterane şi înţelegeri oculte pe sub masa partidului, rezultatul constituie un argument solid că lucrurile în sânul filialei sunt pe un drum bun. Cu excepţia, poate, a Băileştiului pierdut de deputatul Nicolae Giugea, personaj care în ajunul turului doi la prezidenţiale, ca în multe rânduri în trecut, a preferat să împroaşte cu r…t în colegii de partid, în loc să se ocupe de campania electorală în unica localitate pe care a coordonat-o. Decât să-şi intoxice şefii la Bucureşti cu diverse scenarii mincinoase, mai bine ar fi luat drumul Castranovei şi ar fi căscat bine ochii la primarul comunei, Dumitru Măceşanu, recordmenul filialei la procentul obţinut în cele trei scrutine electorale din acest an. Dar, ca în majoritatea cazurilor de acest gen, fiecare pasăre pe limba ei piere… Dincolo însă de acest lucru, pe liberali îi pândesc două greşeli care le-ar putea fi fatale. Prima este aceea de a promova în următoarele luni incompetenţi pe diferite posturi administrative. A doua o reprezintă alegerea unui candidat nepotrivit pentru fotoliul de primar al Craiovei. Acest lucru poate fi evitat dacă va exista o măsură în totul şi în toate, iar conducerea filialei va înţelege care sunt aşteptările craiovenilor şi doljenilor de la cei care au câştigat de o manieră clară prezidenţialele în municipiu şi judeţ.