Islanda ne excită glanda

0

Între Scoţia şi Islanda, ca adversară a României în barajul pentru Liga Naţiunilor, mâna oficialilor de la „Nea Yon” a extras Iceland. Anghel Iordănescu e de părere că am avut noroc, scoţienii fiind incomparabil mai zgârciţi în a cadorisi cu puncte pe cineva. FRF croieşte de câte ori poate până să decupeze cu foarfeca numele selecţionerului după descălecatul lui Contra. Toate stihiile presei şi ale mijloacelor media s-au năpustit asupra fostului selecţioner din cauza sistemelor de joc inadecvate atât cu suedezii, pe Arena Naţională, cât şi cu spaniolii pe Wanda Metropolitano. Contra a fost pus la stâlpul infamiei şi pentru incapacitatea de a-şi motiva jucătorii astfel încât să nu ne fie ruşine, dincolo de scor, până şi de umbra noastră. Tot „bătrânul” Anghel Iordănescu declara că acum e nevoie de un selecţioner „care să promită calificarea”. E, asta, eu unul n-o înţeleg, adică n-am de unde să aflu că, la Reykjavick, stalactita Gylfi Sigurdsson, mijlocaşul lui Everton, se va topi pe picioare la raidurile care nu s-au văzut în mandatul lui Cosmin Contra. Cum nu înţeleg nici supralicitarea aproape dictatorială a atitudinii scremute până la sacrificiu, în faţa unor maşinării de fotbal, câtă vreme pasele noastre se îneacă în iarbă. E aici un cerc în alt cerc. Eşti antrenat, ştii ce trebuie să faci şi poţi să faci din talent, din plăcere, aia e atitudine. Islanda poate fi la înălţime, ca atunci când, în Rusia, la Mondialul din 2018, încheia 1-1 cu Argentina lui Messi. Dar poate fi şi la genunchiul broaştei ca atunci când, în preliminarii, suferea, sub antrenoratul suedezului Hamren, o înfrângere crepusculară din partea Albaniei: 2-4. A nu se uita că barajul din 26 martie 2020 înseamnă o singură partidă, şi aceea la Reykjavick. Un detaliu. Am pomenit de Gylfi Sigurdsson, evaluat la 35 de milioane de euro de transfermarket. Ştiţi, dacă aţi citit, care este cota cumulată a tuturor celor 11 jucători pe care România i-a folosit în echipa de start împotriva Suediei: 34,1 milioane de euro. Fotbalul a devenit de mult o industrie, vedete de prim-plan au ajuns să se vândă la sume cu şapte-opt zerouri în coadă, iar noi n-am ieşit încă din zodia lui „nu joacă banul”. E nevoie de un selecţioner raţional, cu o bună expertiză în ceea ce ne apropie de o calificare mult dorită, dovadă prezenţa salutară a conaţionalilor noştri pe stadioanele luate cu asalt şi nu prea de „tricolori”. FRF l-a numit în locul lui Contra pe Mirel Rădoi. Principalul său obiectiv? Mondialul din 2022, iar un eventual eşec în faţa Islandei „nu se pune”. Până la 26 martie nu mai e mult, dar nici puţin timp dacă e folosit cum trebuie. În niciun caz dezbătând la infinit dacă dăm drumul la băutură pe stadioane, „că de-aia vine omul la spectacol”. Ar urma teatrele, filarmonicile, opera?…