Năpăstuiţii din diaspora ai cui sunt?

0

Cei mai mulţi dintre compatrioţii noştri care şi-au părăsit ţara pentru altă ţară insuflă convingerea că l-au prins pe Dumnezeu de picior. Aici e ca la undiţă. Nu există transparenţă în privinţa celor care, din luciul de paradis european, s-au ales cu ce e mai rău, dar nu le-a fost întinsă de acasă nici măcar o mână de ajutor. E sigur că instituţiile abilitate – M.A.E., Ambasadele, Consulatele, Poliţia, până la Interpol – ştiu destule lucruri despre reţelele traficanţilor de carne vie, despre „sclavia modernă” şi despre alte practici nedemne de secolul XXI, care îţi taie respiraţia. Reportajele de pe micul ecran sau din presa scrisă, destul de rare, au avut mai mult menirea de a trage un semnal de alarmă, pe lângă atâtea altele, decât de a dezvălui pentru întreg vulgul şi ceva destine salvate din infern. Cazul tinerelor Luiza şi Alexandra, din Caracal, îndelung mediatizat, ne indică un crâncen război transfrontalier cu morile de vânt. Şi România normală ce face? Şi Europa solitară la bine şi la rău unde este? Jurnaliştii de la The Guardian au descris iadul prin care a trecut Nicoleta Boloş, tratată ca o sclavă, bătută şi violată timp de trei ani, ea aflându-se la muncă în Ragusa, Sicilia, provincie figurând în topul producătorilor de legume din Europa. În fiecare noapte, ea se chircea la auzul paşilor celui ce venea s-o violeze, angajatorul: „M-a ameninţat cu arma, mi-a spus că dacă încerc să fug îmi zboară creierii”. Soţul, speriat şi el, nu numai că a acceptat mizeria, a mai şi sfătuit-o pe femeie să nu crâcnească pentru că altfel îşi pierd locul de muncă. Subiect de film, de carte, dar cine să-l transpună pe ecran şi cartea cine s-o scrie? În regiunea Ragusa muncesc 5-6.000 de români cărora le cerem votul pentru propăşirea ţării, dintre care soţii şi fiice tratate asemenea Nicoletei. Drepturi egale înseamnă 12 ore de muncă zilnic, fără apă suficientă, fără plată suplimentară (atât i-ar mai fi trebuit celei ameninţate cu glonţul!). El Pais, la rândul său, a redat în termeni duri cele întâmplate de Lucia, o copilă de 16 ani, ajunsă în Spania în 2013, cu o prietenă şi doi bărbaţi: „Ne-au spus că ne vor căuta de muncă la case şi că încet-încet ne vom putea plăti drumul”. A fost păcălită şi dusă într-un bordel, forţată să se prostitueze: „Ziua furam mâncare din supermarketuri, dormeam în parcuri şi pe străzi. Oamenii ăştia nu au milă, te pot ucide şi tăia bucăţele”. De aceea, cel mai mult îşi doreşte odată şi-odată să se facă poliţist şi „să-i închidă pe nemernicii ăştia”, conchide El Pais. În România, membră a Uniunii Europene, mamele disperate întreabă de fiicele duse la străini, dar pe oficiali îi doare-n cot. Nimeni dintre cei 14 candidaţi la Preşedinţia României nu a adus vorba nici măcar în treacăt despre năpăstuiţii din diaspora.