Pauza de ronţăit stresul

0

Intervalul 11-22 noiembrie este bine-venit întru meditaţie la campionatul iconic al Ligii I şi odihnirea neuronilor biciuiţi de sisteme. De ce şi pentru ce atât zbucium, atâtea frecuşuri în transferuri, pregătiri şi trăiri metafizice care atentează la sănătatea antrenorului? De-aia: de a strânge puncte, de a te bate spre vârf, la vârf şi, dacă e posibil, de a scoate capul în Europa, chit că e pleşuv. L-am urmărit pe Dan Petrescu în cele declarate după Dinamo – CFR Cluj (0-0) şi îmi dau seama că am greşit şi greşim. Dragi fotbalişti şi dragi iubitori de fotbalişti, stimaţi antrenori, e groasă! Cel mai în vogă tehnician (suntem cu tine, aici, Kiarash!), pentru că a luat caimacul unor echipe precum Celtic, Lazio sau Rennes, e în pană existenţială. Moţăie prin aeroporturi, se cazează la hoteluri pe unde a mai călcat sau n-a mai călcat, iar în vremea din urmă nici nu mai ştie pe unde se întâmplă. Şifonat, încercănat, depersonalizat. Partidele duse cu vânătăi încasate de CFR în tururile preliminare ale Ligii Campionilor, în play-off şi acum în Europa League au atins un număr impresionant, care stresează orice aritmetician. Se adaugă pârdalnicul de sistem implementat de FRF cu înjumătăţirea punctelor, ca în fizică. Primul păţit, paradoxal, este chiar cel care stă în direcţia stresului cu deştul pe trăgaci. Iar boala, pentru că este o boală, nici moartă nu se lasă. CFR Cluj, campioana en titre, continuă să conducă în clasamentul Ligii I, dar distanţa faţă de urmăritoare s-a comprimat şi, prin asta, s-a complicat. Asta neînsemnând că vişiniul de Gruia, aşa închis cum se poartă, bate spre putrezire. Viitorul şi CSU Craiova au irosit puncte preţioase în goana după aur, cu Hermannstadt respectiv Chindia Târgovişte, ambele partide în deplasare, încât Hagi a ajuns să nu-şi mai recunoască familia, iar Piţi să recolteze nisip greblabil cu gândul fălos la recoltă. Oltenii s-au distrat cu Dinamo într-atât de convingător, încât Chindia părea o pradă uşoară. Fanii din Bănie murmură, dar dacă tot s-a plantat covorul cel nou, la cererea expresă a bunului reformator de Ivan, treacă! Poate că – mă gândesc, nu dau cu biciul – noi, sudiştii, ardem sufleteşte şi înainte de a aprinde focul, după care suflăm în pumni. În păreri şi sondaje, Universitatea trage cu sârg la titlu în fiece an şi tot în fiece an rămâne să-şi lingă rănile. Până şi Unirea Urziceni a bifat pe lista campioanelor mult încoace după revoluţie, până şi Viitorul fără trecut. Cât priveşte CFR Cluj şi Dan Petrescu, de luat aminte. Fără un lot numeros şi valori apte să se bată eroic pe ambele fronturi, uneori la fiecare trei zile, cu hărţuieli şi aţipit prin aeroporturi, titlul devine o povară. Echipele noastre îşi schimbă tricourile de la o etapă la alta, nu însă şi năravul lui „una caldă, alta rece”, alternanţă incompatibilă cu temperatura înalt constantă a cupelor europene. (Gil Stoenescu)