Zile de noaptea minţii

0

La mijloc fiind vorba de organizaţii şi uniuni cu ştaif, de fundaţii, federaţii, comisii şi consilii de răsunet, nu prea e de glumit. Dar oricât ai încerca să iei în serios calendarul aniversar şi comemorativ stabilit de-a lungul unui an, pe întreg pământul, n-ai cum să nu-ţi reprimi măcar un zâmbet maliţios. Avem o zi internaţională a alfabetizării, bine-venită pentru cei lipsiţi de lumina cărţii, copii şi maturi. Avem o zi internaţională a democraţiei, până la urmă şi o zi europeană a limbilor – hm! hm! -, dar treacă. Treacă-meargă şi ziua internaţională a cafelei, care, fie vorba între noi, se repetă la fiecare 24 de ore, că doar n-o să aştepţi anul până să pui ibricul pe 29 septembrie. Mai ales că pe 30 septembrie se marchează ziua internaţională a blasfemiei. M-am exprimat cu prudenţă: se marchează, neînţelegând de nu cumva, mai ştii?, se sărbătoreşte. În fond, chiar dacă blasfemia întruchipează o insultă la adresa celor sfinte, o defăimare sau hulă, câte lăcaşuri de cult n-au fost batjocorite într-o veselie, călcate în picioare şi arse? Pentru orice eventualitate, zic, nu dau cu parul, se poate scoate de la naftalină ziua mondială a sănătăţii mintale. Dacă doriţi un punct de vedere, amânaţi-l până prin octombrie, când atunci chiar e fixată ziua mondială a vederii, coroborată, civilizaţi cum ne credem, cu ziua mondială a zâmbetului. Mare noroc pe noi că la 112 nu zărim şi vocea celuilalt. Natura înconjurătoare se regăseşte plenar în calendarul aniversar şi comemorativ: ziua mondială a munţilor (de-aici zicala despre cum se întâlnesc ei, ca la o bere), ziua mondială a vântului, de nu cumva prin extensie şi a morilor de vânt, a furtunii, a uraganului, a tornadei; ziua mondială a apei, ziua mondială a zonelor umede (nu fiţi insidioşi!); ziua internaţională a pădurilor (pentru cele cărate în altă ţară la locul cuvenit, de-aia şi este internaţională). Lumea animală de pretutindeni se distrează de ziua mondială a tigrului, de ziua internaţională a elefanţilor, de ziua internaţională a pisicii. A leului mai deloc, din pricina inflaţiei. Ziua mondială a vrabiei e pe alt palier. De ce vom fi ratat noi ca români ziua internaţională a ciocârliei?… Ca urmare a faptului că mulţi semeni de-ai noştri, dacă nu şi popoare, s-au şters secole de-a rândul cu mâneca pijamalei sau a cămăşii, s-a instituit ziua prosopului. Haideţi cu ziua săpunului, ziua spălatului pe mâini există deja, mai ales pentru zonele aride. A spălatului pe picioare, nu! Picoteala de seară, asezonată peste noapte cu borşul magic, egal ziua internaţională a somnului. În pregătire – a visului, a cailor verzi pe pereţi şi, în completare, a crapului, a ştiucii, a juvetelui. Încheiem pe culmi de bunăstare materială şi spirituală cu ziua internaţională a fericirii, sărbătorită atât de rar în România.