Vâlcea: Hurezi, unicul monument UNESCO de la sud de Carpaţi

La sfârşitul acestei săptămâni, cetăţenii Europei celebrează Zilele Europene ale Patrimoniului. Este un prilej de mare bucurie să ne amintim de istoria unui valoros obiectiv de patrimoniu mondial - singurul de la sud de Carpaţi -, ridicat de Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu la Romanii de Jos - Horezu: Sfânta Mănăstire Hurezi.

0

Ansamblul monastic de la Hurezi a fost înscris în Lista Patrimoniului universal UNESCO încă din anul 1993, prin decizia 17COM XI/1993, sub criteriul II, primind numărul de identificare 597. La clasarea lui s-a ţinut cont de unicitatea stilului arhitectonic românesc sau brâncovenesc. Ctitoriei Brâncoveanului i s-a adăugat Tehnica ceramicii tradiţionale de Horezu, pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO (Paris, 2012).
Mănăstirea Hurezi este şi locul unde s-a închegat o adevărată şcoală de meşteri zugravi care au răspândit mai departe arta brâncovenească. Pe lângă talentaţii zugravi, domnitorul a avut o echipă formată din cei mai pricepuţi meşteri din acea vreme: vătaful de zidari Manole, Vucaşin Caragea pietrarul şi Istrate lemnarul. Zidirea acestui impresionant edificiu religios a început în anul 1690 şi s-a încheiat în 1697. Brâncoveanu cumpărase moşia Hurezului încă de pe vremea când era mare spătar, în anul 1685, pentru a zidi aici, la poalele codrilor ce străjuiesc muntele Buila, un loc de închinare şi de odihnă veşnică. Radu Greceanu ne spune că în vara anului 1690, la doi ani de la urcarea sa pe tronul Ţării Româneşti, „s-au apucat Măria sa de Mănăstirea Hurezi, cu multă osârdie şi cheltuială, ispravnic trimiţând pe Pârvul Cantacuzino, vel stolnic”.
Biserica Mare, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, construită în plan treflat, cu turle pe naos şi pronaos, înmănunchează în mod fericit toate caracteristicile fundamentale ale stilului românesc ce va purta numele voievodului muntean. În ziua de 8 septembrie 1693, de Praznicul „Naşterii Maicii Domnului“, biserica era târnosită în prezenţa domnitorului Constantin Brâncoveanu, a mitropolitului Teodosie, a lui Ioan arhimandritul, primul egumen al mănăstirii, a clerului şi a tot poporul, aşa cum este consemnat şi în însemnările de taină ale domnitorului din „Foletul Novel“: „[…]septembrie 6, miercuri, am sosit la Hurezi şi mănăstirea am târnosit la septembrie 8 vineri[…]“.
La Hurezi se mai păstrează şi astăzi semnătura principalului zugrav domnesc, Constantinos. Pisania din pronaosul bisericii mari, de pe peretele de la vest, poartă data de 30 septembrie 1694, iar fragmentul de la final scris cu slove elineşti consemnează: „[…] prin mâna noastră, a celor mai mici zugravi Constantin şi Ioan“, urmând a se înşira, în româneşte, numele celorlalţi patru pictori români „Andrei, Stan, Neagoe, Ioachim“. Constantinos şi meşterii îşi lasă autografele şi la proscomidie, în partea de jos a ferestrei altarului, tot în greceşte: „[…]Pomeneşte, Doamne pe noi păcătoşii, Constantin şi Ion zugravii; în anul 1694; şi mai mici, Andrei, Neagoe, Sta(n), Echim, zugravi“. Numele marelui zugrav grec apare înscris şi pe sabia Sfântului Nichita: „mâna lui Constantinos“. Catapeteasma lucrată în lemn de tei, la anul 1694, sculptată şi aurită, este o inegalabilă realizare a artei brâncoveneşti. Icoanele încastrate în iconostas sunt importante valori ale patrimoniului cultural naţional mobil, clasate în colecţia „Tezaur”.

Brâncovenii, pictaţi cu măiestrie, în tabloul votiv din pronaos

Tabloul votiv din pronaosul Hurezilor este de o valoare istorică de netăgăduit. Constantin Brâncoveanu şi Maria Doamna apar în ipostaza de ctitori, ţinând chivotul bisericii în mâini, împreună cu cei unsprezece copii ai lor. Voievodul este înveşmântat în tunică lungă din mătase albă, după moda bizantină, şi în mantie poloneză de brocart de aur tivită cu blană de hermină, încins cu brâu verde brodat cu argint, cu mâneci roşii, brodate cu fir de aur. În picioare poartă încălţăminte orientală ţesută cu fir de aur, iar pe cap poartă coroana împărătească din aur, pe care o primeşte ca o binecuvântare de la Domnul Iisus Hristos. Constantinos a surprins o anumită blândeţe, dar şi tristeţe pe chipul domnitorului. Doamna sa poartă o rochie de mătase tivită cu aur şi peste ea este aşezată o mantie de brocart de aur, cu blană de samur pe margini. Şi ea poartă pe cap o coroană de aur. Încălţămintea ei este, în întregime, din ţesătură de aur. La gât are un şirag de mărgăritare şi la urechi cercei. Chipul său radiază multă lumină şi bunătate. Cei patru băieţi – Constantin, Ştefan, Radu şi Matei -, îl înconjoară pe tatăl lor, iar fiicele – Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Ancuţa, Bălaşa, Smaranda – sunt reprezentate în partea mamei.
În faţa Sfinţilor Brâncoveni, pe zidul de vest al pronaosului, zugravii au imortalizat întru nemurire o galerie de personaje ce reprezintă neamul după soţie al domnitorului, boierii Cantacuzini; la sud este neamul Basarabesc: Matei, Neagoe, Laiotă, iar la nord, cel al Brâncovenilor, începând cu Preda Vornicul, continuând cu David Postelnicul şi Papa Postelnicul… toată „dunga cea mare, bătrână şi blagorodnă a rodului şi neamului său, atâta despre tată, cât şi despre mumă”.

Palatul domnesc, expresie a stilului brâncovenesc şi a culturii vremii

Palatul domnesc se află în incinta principală pe partea de sud şi cuprinde sala gărzilor, sala de consiliu, locuinţa propriu-zisă şi biblioteca. În aceste încăperi se află colecţia muzeală a mănăstirii ce cuprinde numeroase piese de artă medievală, documente şi cărţi vechi, ţesături şi broderii, obiecte de artă brâncovenească pictate pe lemn şi obiecte de cult. Pivniţele de mari dimensiuni, de sub Palatul Domnesc, au bolţi susţinute pe stâlpi masivi de piatră şi arce de cărămidă.
Foişorul lui Dionisie a fost ridicat în faţa bisericii mari, între anii 1752 şi 1753, de Cuviosul Dionisie Bălăcescu, stareţul mănăstirii. Frumoasele coloane şi balustradele sculptate în piatră cu multă măiestrie sunt bogat ornamentate cu motive vegetale, animale şi heraldice.
Biblioteca lui Vodă Brâncoveanu de la Hurezi a fost înfiinţată în anul 1708 şi se află pe latura sudică, la capătul opus al incintei, în încăperile de la etaj. Marea majoritate a cărţilor acestei biblioteci au fost donate de voievodul muntean. Între autori figurau Herodot, Hesiod, Euripide, Aristofan, Arhimede, Ana Comnena, Constantin Vtanasses şi alţii, ale căror lucrări se refereau la probleme de istorie, literatură, filo¬zofie, drept ş.a. Din totalul de 382 de volume consemnate în două cataloage, unul alcătuit în 1791 şi altul în 1804, cea mai mare parte, 115, erau scrise în limba română, 110 în limba greacă, 39 în slavonă etc. În această bibliotecă s-au găsit şi calendarele brâncoveneşti din anii 1693, 1699, 1701 şi 1703. Inscripţia de deasupra unei uşi de la casele egumeneşti ne arată locul unde se afla: „Biblioteca de hrană dorită sufletească, această casă a cărţilor, iubire pre înţeleaptă îmbelşugare, în anul 1708”, scrisă de arhimandritul Ioan.
Trapeza mănăstirii se află sub paraclis şi a fost ctitorită de Ioan Arhimandritul între anii 1705 şi 1706. Tot el a construit şi turnul-clopotniţă aflat deasupra porţii de acces în mănăstire. În turlă se află cele patru clopote ale lui Constantin Brâncoveanu. Corpurile de chilii, ridicate pe două nivele, au camerele de la etajul superior boltite. Bucătăria brâncovenească (cuhnia), care se află în colţul de nord-vest al corpului de chilii, are frumoase bolţi suprapuse în trei registre. Pe partea de răsărit a curţii principale este zidul de incintă înalt de aproximativ 7 metri. Fântâna brâncovenească este acoperită de un mic pavilion cu boltă sprijinit pe stâlpi de piatră. În afara zidului, pe partea de sud se află ,,Hambarul Arhimandritului Ioan”.

O părticică din Sfintele Moaşte ale domnitorului-martir a rămas pentru veşnicie la ctitoria de la Hurezi

Din ansamblul monastic de la Hurezi face parte şi paraclisul cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, destinat nevoilor de rugăciune şi reculegere ale domnitorului şi ale familiei pictat de Preda şi Marin, în anii 1696 – 1697.
Biserica Bolniţă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ridicată între anii 1696 şi 1699 de Maria Doamna, a fost zugrăvită de pictorii Preda şi Nicolae, ispravnic fiind Ioan arhimandritul. Portretele ctitorilor sunt pictate în pronaos, pe partea de vest. Constantin Brâncoveanu şi Maria Doamna, aflaţi în stânga, ţin în mâini chivotul bisericii.
Biserica Schitului „Sfinţii Apostoli”, terminată în 1698, a fost zugrăvită în anul 1700 de ierodiaconii Iosif şi Ioan. Aici se pot vedea portretele lui Constantin Brâncoveanu şi Maria Doamna, cu fiii Constantin şi Ştefan, ale Mitropolitului Teodosie şi arhim. Ioan, dar şi portretul „bunului şi creştinului şi pururea pomenit, Io Matei Basarab voevod” şi cu Elina Doamna.
Biserica Schitului „Sfântul Ştefan” este construită în anul 1703 de către Sfântul Ştefan Brâncoveanu care apare zugrăvit aici alături de tatăl său. Zugravii bisericii, Andrei, Istrate şi Hranite, sunt pomeniţi la proscomidie. Tot aici apare şi chipul doamnei Maria, unul dintre cele mai expresive şi pline de rafinament din epocă.
Mai sus de mănăstire, la Romanii de Sus, se mai pot vedea ruinele Schitului „Sfântul Ioan Botezătorul” – ctitoria lui Eremia (Irimia) monahul, fostul armaş Ilie din Slătioara, înainte de anul 1682, care mai apoi a fost închinat Mănăstirii Hurezi, la 26 mai 1695. În anul 1823, biserica era încă în fiinţă şi fusese restaurată de curând de arhim. Ioan, egumenul Mănăstirii Hurezi. Aici a activat şi o şcoală de copişti de manuscrise.
La poarta mănăstirii se află un alt monument brâncovenesc – Biserica „Sfinţii Îngeri” -, un lăcaş de cult făcut pentru robii care munceau pe domeniul mănăstirii. Arhimandritul Ioan este prezent în tabloul votiv alături de Sfântul Brâncoveanu, voievodul Constantin Nicolae, precum şi de o parte dintre monahii mănăstirii care au ajutat la ridicarea acesteia. Biserica a fost pictată în 1757 de Dimitrie zugrav, în timpul egumenului Dionisie Bălăcescu.
După pelerinajul organizat, în urmă cu cinci ani, de Preafericitul Daniel, Patriarhul României, când racla cu Sfintele Moaşte a poposit la mai multe ctitorii brâncoveneşti din ţară, în zilele de 11 – 12 octombrie 2014 a ajuns şi la Sfânta Mănăstire Hurezi. Cu ocazia acelui fericit eveniment istoric, înfăptuit la 300 de ani de la Martiriul Sfinţilor Brâncoveni, întregul complex monahal de la Hurezi a primit lumina preînnoirii. O părticică din Sfintele Moaşte ale domnitorului-martir a rămas pentru veşnicie la ctitoria de la Hurezi şi o alta la Mănăstirea Surpatele, ctitoria Mariei Doamna. Putem spune că astfel s-a împlinit voia Sfântului Martir de a-şi odihni sufletul în liniştea lavrei sale de la Hurezi.

Lucrări de restaurare

În vara acestui an au început lucrările de restaurare avizate de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale la Foişorul lui Dionisie şi la refacerea pavajului aleii din jur. Urmează să se demareze lucrările de restaurare-consolidare a Bolniţei mănăstirii (Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Foişorul şi osuarul), precum şi de restaurare, consolidare şi protecţie climaterică la Ruinele de pe partea de nord.
Legendele şi istoria unuia dintre cele mai importante repere ale spiritualităţii româneşti trebuie cunoscute de fiecare dintre cei ce simt şi gândesc româneşte. Ne copleşeşte lumina strălucitoare a monumentalităţii arhitecturii şi picturii marelui aşezământ monastic, transmis nouă celor de astăzi, dar, alături de aceste minuni, să aducem în vieţile noastre, ca pe o moştenire, aura sacrificiului suprem al Sfinţilor Martiri Brâncoveni!

Prof. dr. Florin EPURE