„Biroul Politic Județean al PNL Dolj, întrunit în sedință vineri, 07.06.2019, în conformitate cu prevederile statutare a decis, cu majoritate de voturi, radierea primarilor Gheorghe Popa (Mischii), Safta Eugen (Sadova), Daniel Marius Cîrstianu (Radovan), Eugen Giurcă (Sălcuţa), Cristian Marius Antonie (Daneţi), Vasile Stan (Teslui), Marius Dinulescu (Catane), Florea Neacşu (Gighera) și Florel Catană (Galicea Mare) din calitatea de membri ai Partidului Național Liberal.
Decizia adoptată de către forul de conducere al PNL Dolj a avut la bază susţinerea publică a unui alt partid politic şi a unei alte doctrine politice de către cei nouă primari, respectiv încalcarea Art.22, alin.2, lit.c din Statutul Partidului Național Liberal.
Atitudinea afișată public și acțiunile celor menționați mai sus au constituit grave abateri de la prevederile statutare, abateri pe care PNL Dolj nu le tolerează. Înțelegem totodată, prin acesta, să tragem un semnal de alarmă în ceea ce privește responsabilitatea aleșilor locali față de cetățenii care i-au votat și față de partidul pe listele căruia au fost aleși.
Reiterăm faptul că încă din luna aprilie a anului curent, PNL Dolj a solicitat prefectului de Dolj să emită ordinul de „încetarea a mandatului de primar“ pentru opt dintre aceștia, respectiv: Daniel Cîrstianu , Eugen Giurcă, Cristian Antonie, Vasile Stan, Marius Dinulescu, Florea Neacşu, Florel Catană şi Gheorghe Popa. Raspunsul prefectului de Dolj, susţinut de ALDE pentru această funcţie, conform caruia nu sunt întrunite prevederile legale de încetare a mandatelor, a fost unul vădit politic.“, astfel sună comunicatul de presă emis de către Biroul de Presă al filialei Dolj a Partidului Naţional Liberal.

Carenţele legislative, principala cauză a fenomenului
Dincolo de aceste cuvinte seci, merită remarcat faptul că un partid îşi asumă să elimine din rândurile sale numeroşi primari care au ales, din varii motive, să-şi trădeze colegii şi să schimbe tabăra. Decizia este una istorică, semn că, deşi mult mai târziu decât ar fi trebuit, uşor, uşor, pe uşa puţin crăpată a politicii doljene îşi fac loc două atribute care ar trebui să definească clasa politică: demnitatea şi corectitudinea faţă de oamenii loiali, acei membri fideli care au ales să înfrunte valurile decât să se lase duşi de ele.
Fenomenul de „migraţie“ a edililor este unul cu o veche tradiţie în Dolj. De-a lungul timpului, toate partidele au acceptat această practică lipsită de loialitate faţă de proprii membri, exemple elocvente în acest sens fiind cu duiumul. Dorinţa unora dintre primari de a sta numai la masa învingătorilor, în speranţa că în acest mod îşi pot rezolva o parte dintre problemele personale, constituie unul dintre motivele pentru care „migraţia“ edililor a devenit o obişnuinţă larg acceptată de clasa politică românească. Apoi, să ai puterea, chiar dacă ea are diverse definiţii în funcţie de personajele şi personalitatea fiecăruia, este un alt „stimul“ care determină această „mişcare browniană“ a edililor.
Totuşi, dincolo de aceste aspecte, problema este mult mai acută. Sistemul prin care banii sunt „ghidonaţi“ de la centru în judeţ este unul absolut arbitrar, fără niciun fel de criterii obiective. Pentru un edil, lipsa finanţării unor proiecte constituie unul dintre principalele motive pentru ca realegerea sa să devină improbabilă. Apoi, în continuare, sistemul feudal al relaţionărilor dintre instituţiile publice, sistem implementat printr-o activitate de legiferare defectuoasă la nivelul parlamentului, constituie o reală piedică în dezvoltarea comunităţilor locale şi „alimentează“ din plin fenomenul „migrator“.
Interesant de menţionat este faptul că o bună parte din aceste cauze ar fi lesne eliminate dacă ar exista un Cod Administrativ care să definească clar viaţa publică românească. Actuala coaliţie de guvernare a încercat, după puterile ei, să încropească unul însă, din păcate, proiectul a fost repede dărâmat de o hătărâre a Curţii Constituţionale care a subliniat modul defectuos în care a fost conceput. În prezent, acest proiect se află îngropat undeva în parlament, spre fericirea opoziţiei care l-a criticat îndelung, fără însă a oferi o alternativă. Astfel, unul dintre cele mai importante proiecte, a cărui menire ar fi aceea de a defini, în bună măsură, societatea românească, a murit înainte în chinurile „faceri“, semn că mai trebuie să curgă multă apă pe Dâmboviţa pentru ca statul român să devină unul modern şi european. Între timp, bătălia pentru primari va continuacu aceeaşi intensitate…