Interogativ, preşedintele

0

Se ştie povestea călătorului care adoarme în tren şi se trezeşte departe de gara în care trebuia să coboare. Ajuns la dracu’n praznic, n-are decât să se caute prin buzunare şi să ia trenu’ înapoi, iar dacă banii nu ajung, s-o găsi cineva care să nu-i dea peste mână. De când a câştigat alegerile, în 2014, fostul primar al Sibiului mai mult e pe-afară decât în stricta funcţionalitate a statului. Vicleană, limba română. Mulţi dintre noi probează prin sinonimie că a munci la stat înseamnă a sta. Klaus Iohannis se vrea preşedinte de cursă lungă, aşa stătut şi cu mintea odihnită. Niciun proiect de ţară nu se agaţă de numele său, în afara celui distructiv şi a dihotomiei de politruk versat „guvernul meu”/ guvernul lor. Ce s-a ales de „Româna educată” decât lipsa de educaţie, de instrucţie, de respectare a valorilor? A mai fost proiectul neeligibilităţii României, ca necoaptă, la preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Cât pe-aci să izbândească, bine că nu. După un stadiu de turist roşu la faţă, Iohannis coboară în gara palpării de un nou mandat prezidenţial şi pune de referendum pe tema justiţiei, la care electoratul, doctor docent în ştiinţe juridice, va da năvală ca turcii. Dar şi altă temă, care?! Odată proţapul judicios inventat înaintea plăvanilor, se caută întrebarea de căpătâi aşa cum mireasa necinstită îşi caută fraierul. Întrebare dosită prin ungherele palatului Cotroceni pe unde se zbat ca peştele pe uscat vectorii raţiunii pure. În fond şi la urma urmei, e vreme destulă până la 26 mai, ţara fierbe, Europa fierbe, iar la atât stres excedentar ce altceva decât un aţipit montat adânc se potriveşte? Jumătăţile de Românie, pe care numai duşmănia de moarte o mai ţine în viaţă, îşi aruncă una alteia vorbe grele, isterizante, de un radicalism tâmp. Vrem întrebarea care să culce la pământ Parlamentul ţării şi să se treacă la alegeri anticipate. Bune ar fi nişte bumbăceli la gingie şi raderea mustăţii. Vrem întrebarea legitimităţii preşedintelui cu cinci case furate şi colecţionar de dosare penale fix 30. Degeaba, pesediştii şi aldeiştii vor anula buletinele de vot care astfel se pot întoarce împotriva emitentului. Întrebarea care îl roade pe Iohannis ar fi putut fi lesne evitată în folosul comun, al său şi al nostru, prin intervenţii uzuale despre tot ce mişcă în ţară, şi mişcă atâtea, bune, rele. Dacă nu ne permitem prea mult, la fel de bine s-ar fi putut evita chinuitoarea întrebare şi prin dramul de empatie de care orice preşedinte de ţară, ales democratic, ar trebui şi trebuie să se bucure. Nu noi suntem meşteri în întrebări lipsă care unesc sau dezbină o naţiune şi asta se vede din dezbateri. Colţoase înainte de a fi argumentate, sterile înainte de a înmuguri funciarmente semantic. Se apropie frumoasa lună mai, călătoria continuă.