Circoteca sondajelor

0

O bătălie acerbă se desfăşoară sub ochii noştri pentru deşteptarea imnică în perspectiva alegerilor europarlamentare din luna mai şi a celor prezidenţiale din noiembrie/decembrie. La intervale scurte, televiziunile ies în faţă cu câte un sondaj prefaţat bubuitor, breaking news, pe marginea căruia se toacă, ore şi zile în şir, verzi şi uscate. Evident, nu seamănă unul cu altul, cum nu seamănă un institut de sondare cu altul, deşi toate se cred obiective şi echidistante din cale-afară. Am înţeles, reflectă perioade diferite şi loturi diferite de respondenţi, care îşi pot schimba opţiunile oricând. Răspunsurile pe termen scurt sunt acestea, pe care le vedeţi, dar a la longue suferă modificări. Şi totuşi, există o singură medie a preferinţelor electoratului, indiferent de partide şi candidaţi, de vreme rea sau bună. De aceea se flutură acea marjă de eroare de 3% plus sau minus, în teorie. Dar cea care ca de fiecare dată ne omoară e practica, melanjul dintre argument ştiinţific şi interes, dintre adevăr şi manipulare. Un partid e cotat într-un sondaj cu 16,4% şanse de a intra în graţiile electoratului, pentru ca alte sondaje să-l acrediteze cu 33%, respectiv 33-34%. Alt partid apare într-un sondaj cu 17,9%, iar în altele cu 20%, respectiv 20-22 la sută. Un al treilea partid acumulează într-o statistică 6,3% şi în alte două 9%, respectiv 10%. Procente asimetrice apar între candidaţi şi partidele pe care le reprezintă. Partidul cu 6,3% dă un candidat cu 12,9%, iar partidul cu 16,4% dă un candidat cu 5,3%, acelaşi care în alte sondaje urcă irezistibil până la chiar 40%, unde e deja desemnat câştigător în turul întâi al prezidenţialelor. Vorba divorţatului: nu se pupă! Există şi o procedură, imbatabilă, de culegere a datelor. I se spune CATI, de la Catiţa sau Ecaterina, iniţialele unei metode menite, în engleză, să te dea pe spate, cu „extragere aleatorie a persoanelor”. Când auzi de „aleatoriu”, de care în viaţa ei n-a auzit baba Catiţa, eşti tentat să dai fuga la dicţionar. Nu de mult am întreprins câteva călătorii lungi, de sute de kilometri, cu trenul. La casa de bilete a gării în care se forma garnitura, se petrecea, electronic, o ciudăţenie şi asta observam în vagon. Eram cei 12-13 călători aşezaţi ciorchine, iar restul vagonului complet gol. Ca şi data trecută, ca şi în alte dăţi. De curiozitate, am întrebat-o pe casieră dacă are vreo explicaţie. „Aşa extrage calculatorul, aleatoriu!” Între a extrage calculatorul şi a bifa manual, fără habar de persoană, căci n-ai cum, nu e nicio diferenţă. Iubirea e un lucru mare, spunea Ion Băieşu. Orice sondaj, astăzi, e un lucru mare. De aceea bătălia pentru promovarea imaginii unui partid prin dărâmarea altuia, sau a unui candidat prin neutralizarea altuia, este, cum spuneam la început, acerbă.