A apărut revista Martyria, număr omagial dedicat Unirii

Cel de-al treilea număr al Revistei Martyria, apărut în Anul Centenarului Marii Uniri de la 1918, a fost dedicat acestui moment definitoriu pentru istoria, cultura şi spiritualitatea poporului român.

0

Acest fapt este subliniat încă din debutul revistei de către Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în studiul „Credinţa ortodoxă – fundamentul unităţii tuturor românilor”. Înaltpreasfinţia Sa subliniază că „principalul factor care a contribuit la menţinerea unităţii de neam a poporului român a fost şi rămâne unitatea de credinţă, constantă a neamului nostru încă de la naşterea sa, având în vedere că procesul etnogenezei s-a suprapus cu cel al primirii Cuvântului lui Dumnezeu, naşterea noastră ca popor fiind dublată de naşterea noastră întru Hristos, întrucât încreştinarea poporului nostru de către Sfinţii Apostoli Andrei şi Filip a coincis cu naşterea acestuia. Astfel, unitatea noastră ca neam are ca temelie identitatea noastră spirituală ca popor creştin.
Păstrarea Cuvântului lui Dumnezeu primit prin vestire apostolică de către strămoşii noştri a avut un rol hotărâtor în unirea românilor, aceştia simţindu-se în acelaşi cuget, nu doar prin limbă, ci mai ales prin aceeaşi credinţă.
Principalul factor de coeziune spirituală şi socială este reprezentat de către Sfânta Liturghie, fiind Taina adunării credincioşilor laolaltă şi a unirii lor cu Hristos şi întru Hristos. Credincioşii, participând cu toţii la aceeaşi Liturghie „într-un gând”, înţelegeau puterea unificatoare a Sfintei Liturghii şi vieţuiau întru unitate ca fiind acelaşi popor al lui Dumnezeu. Acest lucru a înlesnit apoi unirea lor socio-politică.
Rugăciunea pentru „unitatea credinţei”, cerută de către credincioşi, presupune şi unitatea de vieţuire.
Alături de efortul clerului Bisericii Ortodoxe Române de întărire a conştiinţei de neam şi a unităţii tuturor românilor, propovăduirea dreptei credinţe, oglindită în păstrarea neschimbată a Cuvântului lui Dumnezeu, vestit prin predica apostolică la strămoşii noştri, şi participarea românilor la Sfânta Liturghie, sărbătoare de sărbătoare, au contribuit la unirea românilor într-o Românie Mare”.
În continuare apar studii semnate de:
– Acad. pr. prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, „Biserica şi Unirea din 1918”;
– Conf. dr. Ion Marian Croitoru, „Ortodoxia, factor promotor al unităţii şi continuităţii românilor”;
– Mircea-Gheorghe Abrudan, „Sub semnul centenarului Marii Uniri: Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918”;
– Pr. dr. Laurenţiu Rădoi, „Implicarea Bisericii Ortodoxe Române în actul Marii Uniri de la 1918”;
– Prof. univ. dr. Mihaela Palade, „Un pas minor, un efect major. Propunerea legislativă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 19 noiembrie 1924, cu privire la înfiinţarea unei şcoli de pictură bizantină bisericească”;
– Prof. univ. dr. Adrian Cioroianu, „Crucea, mitraliera şi sacrificiul – câteva note despre preoţii români în Primul Război Mondial”;
– Dragoş-Ionuţ Ecaterinescu, „1 Decembrie 1918 – «actul de naştere» al României Mari”;
– Dinu Săraru, „Două poveşti de familie despre Întregire”;
– Dan Ciachir, „Boierul îmbisericit”;
– Sfântul Proclu, Patriarhul Constantinopolului, „Cuvânt de laudă la Sfântul Apostol Andrei”;
– „În drum spre Iaşi”. Dramă în trei acte de Ivona Boitan;
– „Stareţa”.