„Sâmbăta neagră” a semicercului românesc

0

Au mai jucat şi în echipament ca pana corbului, care merge şi la nuntă, şi la parastas. În tribunele sălii din Koprivnica, unde rătăcise şi o bravă galerie oltenească şi unde se disputa returul dezastrului de acasă, dintre Podravka şi SCM Craiova, în Cupa EHF, o voce feminină ritma printre înăbuşite bătăi de tobă numele victimei. Am mai spus-o, drama trupei instruite de Bogdan Burcea nu e că, în faţa handbalistelor lui Zlatko Saracevic, a cedat, din nou, cu 18-23 (9-13), ci că este campioana la zi a competiţiei. Or, o purtătoare de coroană de lauri trebuie să impună, oriunde şi oricând, respect, chiar dincolo de eşec. Datele partidei de sâmbăta trecută nu se deosebesc structural de cele anterioare. Aceeaşi lipsă de orizont şi de combativitate, aceleaşi greşeli tehnice în transmiterea mingii, aceleaşi braţe de aruncare inerte. Cu observaţia că din când au mai şi înscris. Situaţia în grupă se complică pentru SCM Craiova, dat fiind că Bera Bera, care a învins-o la scor, a pierdut acasă tot la scor (28-36) în faţa danezelor de la Nykoping. Dar umilinţa cu fundiţă ne-a administrat-o CSM Bucureşti, în duelul cu Gyor, de la Budapesta. O parodie de joc, o umbră palidă a echipei care, în aceeaşi Papp Laszlo Sport Arena, câştiga Final Four-ul şi odată cu el titlul de campioană a Europei. N-am uitat nici „faptele de vitejie” ale româncelor, nici faptele reprobabile ale publicului din spatele porţii Paulei Ungureanu. De această dată, sala primeşte nota zece la conduită! Gyor câştigase partida, şi încă la scor, înainte de primul fluier. Venise vremea ca „tigroaicele”, manageriate cât se poate de păgubos în ultimii doi ani, să plătească. Acoperită în mare parte de valoarea Cristinei Neagu, nici ea însă garant de serviciu, echipa a şchiopătat la toate capitolele. Ce a însemnat lipsa Cristinei, s-a văzut. Într-o oarecare măsură, şi lipsa Amandei Kurtovic. Numai că şi de la Gyor au absentat două piese grele: Nora Mork şi Eduarda Amorim. Ca şi cum însă n-ar fi absentat! Mecanismul echipei, alcătuit din jucătoare pentru care handbalul nu mai e demult un secret, a funcţionat ca uns: 36-27 (22-15), alte şapte-opt goluri, ca şi făcute, fiind salvate de Grubisic. La gazde, printre alte jucătoare „stelare”, s-a remarcat Crina Pintea, componentă de bază a naţionalei. Am scris despre ea, am elogiat-o. Sâmbătă, în tricoul lui Gyor, care a primit-o cu braţele deschise, Pintea a marcat de nouă ori din tot atâtea uzmeli. De fiecare dată afişând o exuberanţă ieşită din comun, într-un cadru şi aşa ostil echipelor româneşti. Una e să te bucuri, alta e să te agiţi rânjind cu gura până la urechi, iar noi, de rânjete, suntem sătui. Să fi plătit prin asta o poliţă comenduirii bucureştene pentru amatorismul de a nu fi cooptat-o? Posibil.