De ce fără Casa Regală a României?

0

La ceremonia de la Ateneul Român din 10 ianuarie a.c., dedicată preluării de către ţara noastră a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, au lipsit Principesa Margareta, custodele Coroanei, şi Principele Radu. Din două, una: ori prim-ministrul Viorica Dăncilă, bazându-se pe ceva sigur, a găsit de cuviinţă că nu era obligatoriu să-i invite, ori moştenitorii Casei Regale, din motive care ne scapă, au declinat invitaţia. N-am găsit în comentariile pe marginea ceremoniei din 10 ianuarie niciun capăt de aţă lămuritor, absenţa Casei Regale a României, din punct de vedere instituţional, trecând neobservată. Pe de altă parte, dacă ar fi fost o nouă gafă a Vioricăi Dăncilă, presa „echidistantă” şi cu o sută de colţi în pix ar fi sfâşiat-o. Primul lucru repus pe tapet, apropo de întrebarea din titlu, a fost mesajul din decembrie 2017 postat pe site-ul Comisiei Europene de preşedintele Jean-Claude Juncker, la aflarea veştii că Regele Mihai I al României a decedat. „Îmi aduc aminte cu emoţie de întâlnirile noastre şi aş vrea să aduc un omagiu deosebit rolului său în promovarea aderării României la Uniunea Europeană, prin turneul efectuat în capitalele europene în 1997”, a transmis, între altele, preşedintele Comisiei Europene. Şeful statului, Emil Constantinescu, arăta la momentul oportun că revenirea în ţară a Familiei Regale, la 28 februarie 1997, după 49 de ani de pribegie, era „un semn de normalitate”. Şi, mai mult decât atât, că monarhul acceptase propunerea de a deveni „un avocat al intereselor României în faţa structurilor de conducere europeană”. Presa de peste hotare (Elveţia, Marea Britanie, Spania etc.) dezvăluia, la rându-i, strategia autorităţilor române de a se folosi de personalitatea Regelui Mihai ca de un vector de imagine pentru augmentarea şanselor României de a face parte din structurile europene şi euroatlantice. În 1997, dar şi mai târziu, în 2002, Regele Mihai I a susţinut din toate puterile sale, în nu mai puţin de opt monarhii (Regatul Unit, Luxemburg, Belgia, Olanda, Spania, Norvegia, Danemarca, Suedia), cauza integrării României în Uniunea Europeană. Ceremonia de la Ateneul Român, indiscutabil o reuşită, era cât pe-aci să-l piardă dintre invitaţii de seamă pe însuşi Klaus Iohannis, el aşteptând la cotitură până şi-a văzut numele pe lista vorbitorilor. Asta nu l-a împiedicat, la venire, să întindă mâna prim-ministrului Dăncilă. Şi Juncker, şi Tajani, şi Tusk au rupt-o pe româneşte cât au putut, ca dovadă că ne iubesc şi ţin la valorile noastre. Totul e să nu le înşelăm noi aşteptările. Anul 2019 va fi şi unul electoral, de-aici şi temerea că interesele carieriste ale liderilor politici vor prevala. Ca şi absenteismul, de altfel, pentru a ne vărsa apoi umorile în proteste de stradă.