Eminescu şi Ziua Culturii Naţionale

0

Există în tradiţia neamului nostru zile speciale, când cugetul ne îndeamnă să le scriem cu majusculă, iar 15 Ianuarie este una din ele. 15 Ianuarie – ziua naşterii lui Mihai Eminescu, Ziua Culturii Naţionale. Oficializată prin Legea nr.238 din 7 decembrie 2010, în urma proiectului iniţiat de 50 de deputaţi şi senatori PSD şi un liberal. Privind şi mai în urmă, la 20 octombrie 1948, Mihai Eminescu, poetul nostru naţional, a fost ales post-mortem membru al Academiei Române. De ce ne-am trezit după atât amar de ani să declarăm 15 Ianuarie Ziua Culturii Naţionale, nu ştim. Tot Eminescu ne explică într-un fel: „Că mii de ani i-au trebuit/ Luminii să ne-ajungă”. Să adăugăm că propunerea instituirii unui asemenea reper, „care să aducă şi să trezească în opinia publică dragostea pentru cultură”, se datorează totuşi Academiei Române. Ziua Culturii Naţionale a fost marcată pentru prima dată la 15 Ianuarie 2011, în Aula Academiei. Nu au onorat evenimentul, parcă vorbiţi, nici preşedintele Traian Băsescu, nici ministrul culturii, Kelemen Hunor. Unii au văzut în absenţa preşedintelui ţării un act de abdicare, eu unul îmi permit să cred că, mai degrabă, a fost un gest de bun simţ. Primele ecouri de peste graniţă de statornicire a Zilei Culturii Naţionale au venit din Republica Moldova, unde şi acolo s-a adoptat o astfel de măsură, şi din Canada, printr-o scrisoare de adeziune semnată de recunoscuţi scriitori şi artişti. Sub auspiciile Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, condus de Lucian Romaşcanu, la 15 Ianuarie 2018, la Ateneul Român, străjuit de celebra statuie a lui Mihai Eminescu, realizată de sculptorul Gheorghe D. Anghel (1966), au fost omagiate 37 de personalităţi senioriale ale spiritualităţii noastre – oameni de cultură şi ştiinţă, istorici, muzicieni, artişti, actori. Cu aportul nemijlocit al Institutului Cultural Român, la Chişinău, Toronto, Praga, Londra, Roma, Lisabona, Paris, Istanbul, Madrid, Stockholm, Viena, Tel Aviv, New York etc., s-au deschis expoziţii, s-au organizat conferinţe, concerte, recitaluri eminesciene. În ţară, dezbaterile prilejuite de Ziua Culturii Naţionale au constituit momente de reflecţie asupra creativităţii româneşti, în genere, a ceea ce ne uneşte şi ne diferenţiază, a nevoii de cultură şi a aşteptărilor instituţionale. Pentru a nu încheia siropos, ca şi cum n-am şti în ce lume trăim, să reţinem de la acad. Eugen Simion: „Cultura nu elimină sărăcia, nu poate intimida politicianismul agresiv şi neruşinat din România. Cultura se dovedeşte de multe ori neputincioasă în faţa imoralităţilor care bântuie lumea de azi. În fine, cultura nu poate învinge totdeauna răul, dar poate ajuta spiritul să-i facă faţă şi să cultive în el ideea că poate să judece lucid locul şi rostul lui pe pământ”.