Românii au arătat că îşi iubesc ţara

0

Şi a fost 1 Decembrie 2018. Singurul reper din ortografia noastră de suflet când ultima lună din an se scrie cu majusculă, iar schimbarea ţine de miracol. ”S-a sculat istoria-n picioare!”. Trecând-o prin filtrul metaforei, nu e greu să ne închipuim că la Bucureşti, Alba Iulia şi Focşani, unde, la 1 Decembrie 2018, Marea şi Mica Unire, personificate, au îmbrăcat straie sărbătoreşti, s-au sculat în picioare, din morminte şi din aduceri aminte, eroii neamului. Nu doar acolo unde încercările veacului şi-au inscripţionat generos bornele, ci în toată ţara – profundă, rotundă, proiectată în timp. Un timp ce îşi succede potrivit legilor lui: când la deal, când la vale şi iarăşi la deal. În scurte, dar revelatoare luări de cuvânt, preşedintele Iohannis, liderii de partide, ceilalţi oameni politici, nu în ultimul rând publicul, au rostit ce trebuia rostit. Bucuria de a retrăi şi a cinsti în litera şi în spiritul ei opera înaintaşilor de Reîntregire a Neamului, sub coroana regală. La 1 Decembrie 1918, poporul român, impulsionat de o întreagă pleiadă de bărbaţi de stat, a urcat nu doar dealul devenirii sale, ci şi muntele. Pe urmă, sămânţa vremii care nu înseamnă doar catifea şi rouă a explodat pe câmpurile de luptă, ştim prea bine cu ce consecinţe dramatice. 1 Decembrie 2018, care se hrăneşte din seva acelei epoci, dar pe o altă tulpină existenţială, ni se arată astăzi în cu totul alte tipare. Orice comparaţie cu Regele Ferdinand ”Întregitorul” sau cu Brătienii riscă să eşueze în ridicol. Nici masele, prinse între un proces de coagulare şi altul de ”pretutindeneală”, nu exprimă aspiraţii identice. Generaţia de la 1848, şi nici mai târziu n-a fost altfel, s-a şcolit în afară animată de gândul întoarcerii, al prefacerilor politice şi sociale din ţară. Dar ceea ce a impresionat la 1 Decembrie 2018, cu toată radicalizarea străzii şi a celor din jur, cu toate neajunsurile, unele cronice, ale statului de drept, este rezultatul uriaşei rezerve de energie a românilor. O energie sporind nu numai între hotarele ţării, ci şi dincolo de acestea. La parada militară de la Arcul de Triumf, televiziunile au surprins pâlcuri de tineri venite de prin Ardeal, Oltenia şi Moldova. La Alba Iulia s-a ajuns cu trenurile, cu maşinile şi căruţele de la care nu au lipsit steagurile tricolore, sau chiar pe jos. S-a simţit un elan întremător, constructiv şi vizionar, de dragoste deloc negociabilă, ca la piaţă, cu patria mumă. Fără vorbe mari, ci simplu simţite şi simplu trăite, familiar şi familial. Am văzut o Românie mândră, căreia ia de borangic îi stă de minune. O Românie în veşminte şi glas drenate pe tradiţii. Conştientă că o dată la un veac i se întâmplă să ia parte la un festin decembrist de o asemenea pregnanţă. Şi că nu se va opri aici.