Ce-ar fi să amânăm Centenarul?…

0

E atâta vânzoleală în politica românească şi atâta încrâncenare, încât, aşa stând lucrurile, nu îţi vine să crezi că ne mai despart puţine zile până la 1 Decembrie. Despre Centenarul Marii Uniri, preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Junker, spunea că este o sărbătoare comună a întregii Europe. Mai rămâne să fie şi o sărbătoare comună a întregii Românii şi nu prea se arată. La o primă, dar deloc superficială impresie, protagoniştii scenei politice de pe care se livrează odată-n viaţă întregirea României Mari se complac în gesturi de toată jena, în roluri pe dos, în lupte surde şi absurde pentru putere. Se uită cruciş unii la alţii, îşi ridică poalele în cap, transmit naţiunii deconcertate o stare de încordare şi de nervi, frustrări şi emoţii, altele decât cele caracteristice unei asemenea sărbători. Acum şi-a găsit Klaus Iohannis să-şi iasă din pepeni pe seama clientului său infractor (!?), desigur, obsesivul Liviu Dragnea. Acesta, comis voiajor pe tobogan, întorcând preşedintelui fake palma, şi aşa întors cu cheiţa. Prima doamnă Carmen Iohannis este citată la Parchetul General spre a da cu subsemnata în legătură cu închirierea de către familie a unui imobil dobândit nelegal. Pe Klaus Iohannis însuşi îl paşte o redeschidere de dosar greu în cazul Forumului Democrat al Germanilor din România condus ani de zile de fostul primar al Sibiului şi declarat la vremea respectivă moştenitorul Grupului Etnic German, organizaţie fascistă. După zece ani de cercetări, înregistrări şi pândă ca la copcă de la producerea unei posibile luări de mită, DNA solicită Parlamentului avizul priponirii lui Călin Popescu Tăriceanu, tocmai când omul părea să candideze, cu şanse, la alegerile prezidenţiale de la anul. Despre Guvernul Dăncilă se vântură tot mai intens că ar avea zilele numărate, mandatul de prim-ministru urmând a fi preluat prin lovitură în plex de un om al lui Soros. Închipuiţi-vă unul din scenarii ca pe 30 noiembrie să cadă Guvernul Dăncilă, iar pe 1 Decembrie să se (re)instaleze Guvernul Cioloş, numit, iar nu ales democratic. Scenariu SF? Posibil, mai ales în varianta Soros Fake, România fiind colonie americană, iar la americani preşedinte fiind Donald Trump. Centenarul Marii Unirii primeşte, în fine, din partea preşedintelui ţării, o definiţie „academică”: „România în ultimul secol a pendulat între ceva ars şi o prăjitură foarte bună”. Poporului făuritor de istorie atunci când în fruntea lui se află bărbaţi de stat, iar 1 Decembrie rămâne, istoric vorbind, prăjitura noastră foarte bună, nu-i rămâne decât să mediteze juma’ în lung şi juma’ în lat, şi-altădată, şi-altădată. Ce-ar fi să amânăm Centenarul?… A aşteptat o sută de ani, mai aşteaptă un an, doi, zece. Până ne facem bine la cap, cum ar zice Bibanul.