Sunt momente în istoria unei naţiuni când consensul trebuie construit indiferent câte piedici stau în calea lui. Aşa s-a intâmplat în procesul aderării noastre la Uniunea Europeană şi la NATO. Viaţa a demonstrat că intrarea ţării noastre în cele două structuri de dezvoltare şi securitate au fost decizii înţelepte. Care ar fi fost însă imposibile în afara consensului politic creat cu responsabilitate şi, cred eu, cu patriotism autentic.
Şi atunci ca şi azi erau ”războaie politice” interne, dar liderii politici din acea vreme (între care şi liderul de astăzi al ALDE, Călin Popescu Tăriceanu) au ştiut să aşeze interesul ţării deasupra disputelor politice nesfârşite de la Bucureşti.
Preluarea Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de către România de la 1 ianuarie 2019 este un astfel de moment. Unul care cere imperativ construcţia unui consens politic care să permită exercitarea ei fără cusur.
2019 este examenul de maturitate al democraţiei româneşti la mai bine de 10 ani de la intrarea noastră în UE ca membru cu drepturi depline. Nu este o chestiune formală. Sunt 175 de dosare preluate de la preşedinţia austriacă pe teme ce ţin de dezvoltarea proiectului european într-un context atât de dificil marcat de Brexit şi de ascensiunea forţelor iliberale în mai multe ţări europene.
Oricât de bine ar fi pregătiţi experţii români de la nivelurile tehnice – şi sunt – , fără un consens politic între guvern şi preşedinte, între liderii partidelor parlamentare de la putere şi din opoziţie, va fi greu dacă nu imposibil să facem faţă cu succes mandatului care ni se încredinţează, acela de a conduce treburile politice ale Uniunii Europene vreme de şase luni. De modul în care ne vom achita de acest mandat va depinde în bună măsură statutul ţării noastre DE FACTO în UE pentru o bună bucată de timp de acum înainte. Va fi şi mai greu să negociem în favoarea noastră de pe pe poziţia unui membru care nu a fost în stare să-şi îndeplinească cu maturitate obligaţiile ce îi revin la nivel politic.
În acest sens trebuie înţelese Avertismentul şi Apelul făcute de Călin Popescu Tăriceanu. Ele trebuie citite şi apreciate în cheia responsabilităţii generale, iar nu a unui interes politic partizan.
Să renunţăm la mijloacele neparlamentare ale luptei politice. Să nu exportăm permanent toate aceste dispute la nivelul instituţiilor europene. Să punem capăt dezbinării şi să ne concentrăm asupra mandatului ce ne revine de la 1 ianuarie 2019 şi asupra problemelor de pe agenda reală a populaţiei.
Acesta este sensul iniţiativei raţionale a liderului ALDE ca bază a unui consens salvator.

Deputatul Ion Cupă – preşedintele ALDE Dolj