Franţa lui Deschamps, “regina lumii”

0

După 20 de ani (ca în Alexandre Dumas) de căutări, de acumulări şi de punere în valoare a talentelor de care necontenit dispune, Franţa câştigă Cupa Mondială la fotbal, intră în posesia medaliei de aur şi se încoronează, la Moscova, cu titlul de “regină a lumii”. Se mai întâmplase la Mondialul găzduit chiar de ea în 1998. În finala din 12 iulie, de pe Saint-Denis, dintre Franţa lui Aime Jacquet şi Brazilia lui Mario Zagalo, Les Bleus se impuseseră cu 3-0. Duminică, 15 iulie 2018, pe Lujniki, la ultima reprezentaţie a Mondialului rusesc, Franţa lui Didier Deschamps a depăşit Croaţia lui Zlatko Dalic cu 4-2 (2-1). Franţa – ab initio, una dintre candidatele la titlu; Croaţia – naţionala revelaţie a competiţiei supreme. În min.8, centralul Nestor Pitana (Argentina) dictează îngăduitor o lovitură liberă pentru “cocoşii galici”. Centrează Griezmann, Pogba e în ofsaid! În timp ce brigada internaţională VAR prinde muşte, Mandzukic sare la cap şi, involuntar, înscrie în poarta ţării sale. Zeiţa Fortuna, cu F de la Franţa! Continuarea: egalează Perisic, pentru ca “jucătorul finalei”, Griezmann, să transforme penalty-ul acordat la un henţ vizibil şi de pe planeta VAR. Pogba şi Mbappe marchează prin execuţii menite să ridiculizeze atât de aburoasa filosofie a căratului mingii până-n poartă. Lloris încearcă să-l dribleze pe Mandzukic, care pune latul şi reduce din handicap. Francezii se apără în stil de mare echipă şi contraatacă metodic, dar 4-2 rămâne bătut în cuie. Croaţii, storşi după trei partide cu prelungiri şi penalty-uri eliminatorii, primesc medaliile de argint, iar Luka Modric, mijlocaşul de 32 de ani al lui Real Madrid, este răsplătit cu Balonul de Aur. Bronzul revine Belgiei (2-0 cu Anglia). Courtois, “îngerul păzitor” al “Dracilor roşii”, devine number one peste tot campionatul. Fotbalul merge înainte şi nu oricum: se modelează, se modernizează. Construcţia, natural definitorie, începe din spate. Posesia, conceptul atât de obositor şi reluat cu obstinaţie, e doar pentru contabili. Noua deviză? Eficienţă maximă cu minimum de efort. Stelele de odinioară – Pele, Maradona, Johann Cruyf, Beckenbauer etc. – se topesc la reevaluare în creuzetul jocului de echipă. Arbitrajul? Se pliază şi el pe osatura desfăşurării de forţe. Nu orice atingere de madonă, nu orice contact care face deliciul cârcotaşului de serviciu se fluieră. Mondialul 2018 a fost o reuşită în toate cele, prin organizare, prin etalarea deplină a frumuseţilor de care e în stare fotbalul. La care se adaugă pitorescul locurilor şi căldura tribunelor din nordul îndepărtat şi până spre sudul ţării organizatoare. Interesant, prima şi cea mai consistentă ieşire la rampă a sezonului de ploi pe pământ rusesc a coincis cu finalul de poveste al mondialului.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ