„Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Smolenskaia, ocroteşte Mănăstirea Surpatele şi este ajutătoare tuturor celor care se închină cu credinţă înaintea ei”, a spus IPS Varsanufie la Mănăstirea Surpatele

0

Sărbătoarea cinstirii Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Smolenskaia”, a adunat duminic, 1 iulie, poporul lui Dumnezeu la Mănăstirea Surpatele, unde Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârşit Sfânta Liturghie şi a binecuvântat obştea monahală, pe credincioşii şi pelerinii prezenţi.
Cinstirea icoanelor făcătoare de minuni care, prin rânduiala lui Dumnezeu au fost aşezate spre cinstire şi spre ocrotirea mănăstirilor şi a credincioşilor din ţinutul Olteniei de sub munte, arată credinţa permanentă a ierarhilor, preoţilor, vieţuitorilor mănăstirilor şi credincioşilor care au învăţat lângă bisericile şi mănăstirile închinate Maicii Domnului să împlinească cuvântul Evangheliei şi să mărturisească ajutorul şi mila lui Dumnezeu revărsate prin rugăciunile şi mijlocirile sfinţilor.
În omilia rostită la pericopa evanghelică a duminică a duminicii, Înaltpreasfinţia Sa i-a încredinţat pe cei prezenţi de marea milostivire a lui Dumnezeu faţă de oameni, cărora le-a oferit tămăduire bolilor sufleteşti şi trupeşti: „am ascultat citindu-se un fragment din Sfânta Evanghelie în care se face relatarea vindecării unui demonizat din ţinutul Gadarei sau al Gherghesenilor, o cetate care se afla pe malul Lacului Ghenizaret, însă de cealaltă parte a mării de cetatea Capernaum, cetate socotită a fi „casa Domnului”.
Din această pericopă aflăm că în cetatea Gherghesa se afla un demonizat şi era o privelişte îngrozitoare pentru că el locuia în morminte şi ataca pe cei care veneau pe drumul care trecea pe lângă aceste morminte.
Dumnezeirea Mântuitorului se descoperă după ce mai înainte, potolind furtuna pe mare, Îşi descoperise puterea asupra naturii. Acum, când a ajuns la locul unde sălăşluia acest om posedat, îi porunceşte să iasă din mormânt, iar demonilor care erau în el le spune să iasă din el. Demonii, care se definesc a fi legiune, adică o sută, Îl recunosc a fi Fiul lui Dumnezeu şi-L întreabă: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, de ce ne chinuieşti înainte de vreme?”
Ei ştiau că vor fi judecaţi de Dumnezeu pentru toate relele şi toate ispitele pe care le-au adus peste oameni, dar şi pentru faptul că au căutat să-i facă pe oameni să se lepede de Dumnezeu, să cadă de la credinţa în Dumnezeu, conştienţi fiind de faptul că va fi un loc care se numeşte iad, unde ei vor fi munciţi, iar muncile vor fi veşnice, şi-L întreabă pe Mântuitorul: „De ce ne chinuieşti înainte de vreme?”
L-au rugat pe Mântuitorul să-i lase să intre într-o turmă de porci, iar când au intrat în porci, aceştia s-au aruncat în Marea Galileii şi s-au înecat. Rugându-se lui Dumnezeu, diavolii arată că sunt conştienţi de puterea lui Dumnezeu.
În Pateric, la Sfântul Antonie a venit un diavol şi l-a întrebat: „oare pentru mine mai există mântuire?”. Sfântul Antonie, necunoscând că acesta este diavol, i-a zis: „vino peste trei zile şi-ţi voi spune ce trebuie să faci!”. În cele trei zile în care s-a rugat, sfântul a aflat că este diavol, iar atunci când a venit la el, i-a spus: „deşi posteşti, deşi te rogi, dacă vrei să te mântuieşti să spui aşa: Doamne, eu sunt începătorul răutăţii şi te rog să mă ierţi pentru tot ceea ce am făcut”. Diavolul n-a suportat acest fapt de a se smeri înaintea lui Dumnezeu şi s-a făcut pucioasă, plecând de la faţa sfântului.
În altă pericopă, Mântuitorul ne învaţă că diavolii pot fi alungaţi prin post şi prin rugăciune, dar mai ales prin smerenie. De nimic nu se tem diavolii decât de smerenia noastră. Atunci când se arătau în chip de lumină unor sfinţi şi le spuneau acestora „ca tine nu mai este un alt om pe pământ”, smerenia sfântului, adeverită prin cuvântul: „nu este om mai păcătos decât mine pe faţa pământului”, îi alunga pe diavoli.
Locuitorii acestei cetăţi, Gadara, nu au mulţumit Mântuitorului, ci, din contră, s-au înfricoşat şi L-au rugat să plece de la ei. S-au înfricoşat pentru că încălcau Legea lui Moise, care în cartea Deuteronom rânduise consumarea cărnii animalelor care erau rumegătoare şi aveau copita despicată. Porcul era socotit a fi un animal necurat, iar aceşti locuitori creşteau porci pentru a-i vinde soldaţilor romani care-i stăpâneau.
Din această evanghelie învăţăm cât de mare este mila lui Dumnezeu pentru neamul omenesc şi, mai ales, pentru cei care-i cer ajutorul. Apoi, învăţăm că diavolii pot fi alungaţi prin post, prin rugăciune, prin smerenie”.
Chiriarhul Râmnicului a vorbit în continuare despre cinstirea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită Smolenskaia, „adusă aici, la Mănăstirea Surpatele, de către o maică Antonina, care a fost dată de ascultare la o altă mănăstire, nu foarte departe de aceste ţinuturi ale Olteniei de sub munte.
Acolo, în podul unei clădiri părăsite, a găsit această icoană pe care a curăţit-o şi a început să se roage Maicii Domnului. Când s-a întors la Mănăstirea Surpatele a aşezat-o în chilia ei şi trăia în îndelungi privegheri, rugându-se Maicii Domnului. A primit mângâiere, pentru că Maica Domnului a început să plângă cu lacrimi bine mirositoare, arătându-se a fi vindecătoare de boli, ocrotitoare a mănăstirii şi grabnic ajutătoarea tuturor celor care se roagă cu credinţă înaintea ei, primind tămăduire bolilor sufleteşti şi trupeşti. Rânduiala aşezării acestei icoane în Mănăstirea Surpatele şi vindecările săvârşite înaintea ei, ne încredinţează de dragostea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Să-L rugăm pe Preabunul Dumnezeu să ne apere de puterea celui rău, să ne ajute să biruim toate ispitele care vin de la vrăjmaşi, să ne ajute ca în fiecare zi să punem început bun vieţii noastre pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria”, a încheiat Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie cuvântul său de învăţătură.

Sursa: Arhiepiscopia Râmnicului

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ