20.000 de suflete pe Arena Naţională şi încă 10.000 a doua zi, în Piaţa Prefecturii. Aceste cifre uluitoare nu reprezintă vreo grupare #Rezist şi nici vreo armată electorală a „tovarăşului“ Dragnea de la Teleorman, ci suporterii celei mai frumoase echipe din România, Universitatea Craiova. Cu mic, cu mare, olteni în sânge şi-n simţiri, au sărbătorit alături de cei 25 de Maximi, jucători şi membri ai staff-ului, primul trofeu, Cupa României, care „se va odihni“ un an pe un soclu aurit în vitrina cu trofee a Universităţii Craiova.

Cinci Doamne, şi toţi cinci iubesc Ştiinţa!
Performanţa renaşterii fotbalului craiovean a fost „năşită“ de cinci persoane pe culoarele largi şi atinse de ruină ale Primăriei Craiova. Lia Olguţa Vasilescu, primar al cetăţii de doar câteva luni, tocmai descoperise cât temei poate pune pe cuvântul celui ce-i stătuse alături în campania electorală şi îi promisese solemn că are bani să reînscrie Universitatea Craiova în campionat: Adrian Mititelu. Pe motiv de faliment financiar, dar şi moral, cel care vremelnic păstorise soarta fotbalistică a urbei o lăsase baltă pe primăriţă, ba chiar s-a repezit să o acuze de sabotaj. Fidelă unei promisiuni aşa cum rar se vede pe scena politică românească, Olguţa nu s-a dosit în spatele victoriei electorale surprinzătoare, ci, suflecându-şi mânecile, a scos din joben trei investitori strategici dispuşi să-şi rişte banii într-un proiect ce părea fantasmagoric la o primă analiză. Mihai Rotaru, Adrian Andrici şi Dumitru Laviniu Bece s-au aşezat la masă cu edilul Craiovei şi s-au declarat dispuşi să pună pe picioare o echipă de fotbal. În această ecuaţie, un personaj cheie, Pavel Badea, directorul Clubului Sportiv Universitatea Craiova, deţinătorul mărcii Universitatea Craiova şi al palmaresului echipei de fotbal, a reprezentat liantul dintre vis şi realitate, între prezent şi tradiţie. Acestui cvintet, fără excepţie, fiecare suporter de astăzi îi datorează cele câteva clipe de fericire într-un prezent cenuşiu şi lipsit de perspective socio-economice. În plus, noi toţi, craioveni, ar trebui să-i mulţumim Olguţei Vasilescu, dar şi premierilor Victor Ponta, Dacian Cioloş şi Sorin Grindeanu, pentru arena-bijuterie „Ion Oblemenco“, un stadion fără de care renaşterea legendei ar fi fost, dacă nu imposibilă, atunci în mod sigur cu mult mai grea.

Nimeni nu pare îngrijorat de banii publici la Sibiu!
Intitulată băşcălios „CraiOlguţa“ de anumiţi slujbaşi ai fostelor cluburi departamentale de la Bucureşti, duminică, pe Arena Naţională, Universitatea Craiova şi zecile de mii de suporteri veniţi din toate colţurile Olteniei şi-au luat o dulce revanşă. Deloc surprinzător, aceia care de pe margine cleveteau că la clubul craiovean se toacă mărunt fonduri publice, n-au scos o şoaptă că partenera de competiţie, AFC Hermannstadt, a defilat în finală purtând pe piept la locul de cinste al sponsorului principal „Primăria Sibiu“. Dacă la Sibiu se investesc în fotbal bani publici nu e problemă (şi chiar nu e atâta timp cât comunitatea este de acord cu acest lucru), dacă s-ar face la Craiova, e musai un păcat capital! Ei bine, acelor lupi moralişti care nu dorm noaptea liniştit cu gândul la banii publici, cineva ar trebui să le spună că din bugetul Craiovei niciun leu nu se duce către echipa de fotbal, iar pentru că foloseşte stadionul, clubul plăteşte cotă-parte din încasările de la fiecare meci. Şi nu sunt bani puţini!

Lecţii de decenţă, cu Mangia şi Rotaru la catedră!
Nimeni nu poate vorbi despre renaşterea Universităţii Craiova fără a aminti de Devis Mangia. Din acest colţ de pagină nu voi analiza abilităţile tehnico-tactice ale managerului echipe craiovene, lăsându-l pe Ovidiu Ioaniţoaia să o facă, acum că pare să fi revenit la sentimente mai bune faţă de Ştiinţa, dar nu pot să nu remarc lecţia de bun simţ şi decenţă pe care le-o oferă italianul, gratis, mai multor confraţi români. Aflat-au unii antrenori mioritici că se poate face performanţă fără „să înjuri“ arbitrii la flash-interviurile de după meciuri şi reuşeşti să faci o echipă să joace un fotbal spectaculos fără să pleci urechea la sugestiile (a se citi ordine) venite telefonic din lojă. E drept, la o ipotetică catedră se pot aşeza şi patronii Universităţii, în frunte cu Rotaru, dar mi-e teamă că alde Becali şi compania nu ar înţelege nimic din ce le-ar preda bucureşteanul!

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ