PSD, încotro?

Deşi la prima vedere criza guvernamentală pare a se fi dezamorsat, cele două „execuţii“ politice ale propriilor premieri au lăsat urme adânci în conştiinţa activului de partid pesedist. Dacă în cazul lui Grindeanu lucrurile au fost într-o oarecare măsură mai clare, în ceea ce priveşte mazilirea lui Tudose nimeni nu a înţeles cu exactitate care a fost motivul pentru care i s-a retras acestuia sprijinul politic şi a fost obligat să demisioneze. Cu toate acestea, au fost foarte puţine vocile care au îndrăznit să pună la îndoială demersul lui Liviu Dragnea, semn că acesta fie încă se bucură de sprijinul întregii conduceri centrale a partidului, fie este suficient de temut ca nimeni să nu îndrăznească să iasă din front. Interesant de precizat este faptul că decizia luată la vârful partidului nu a fost dezbătută deloc în forurile statutare de pe plan local. Acest tip de comportament politic aminteşte de perioada în care Traian Băsescu, din ipostaza de preşedinte al României, a condus destinele defunctului Partid Democrat-Liberal.

0

Privit în ansasmblu, actualul Partid Social-Democrat aduce tot mai mult cu fostul Partid Democrat-Liberal. În ambele cazuri, dar din motive diferite, conducerile centrale a celor două formaţiuni politice au luat decizia de a suspenda pe o perioadă neprecizată democraţia internă a partidului. Dacă în cazul PDL rezultatul a fost unul tragic din toate punctele de vedere, deocamdată nimeni nu poate preciza dacă aceaşi soartă o va avea şi PSD. Cel puţin situaţia economică este total diferită între cele două cazuri, pediştii dovedindu-se de multe ori falimentari, dacă nu la politicile economico-financiare, măcar la cele de comunicare. Acum, economia României este una relativ solidă, în timp ce, pe plan extern, spre exemplu, cea mai puternică economie mondială, cea americană, este într-o puternică revenire. Acesta ar fi un motiv mai mult decât suficient pentru ca PSD să treacă foarte uşor peste cele două sincope guvernamentale, cu minime daune din punct de vedere electoral. Dar va reuşi stânga românească să păstreze trendul pozitiv şi să îndese în buzunarele bugetarilor şi pensionarilor salariile şi pensiile mărite, aşa cum a promis în programul de guvernare?

La centru – furtună, în teritoriu – linişte
Au existat numeroase voci în media centrală care s-au întrebat dacă, la baza sa, în organizaţiile locale, formaţiunea politică a înţeles pe deplin care au fost motivele pentru care, în decurs de numai un an, doi premieri au fost demişi de conducerea centrală a partidului. Ei bine, răspunsul, cel puţin la Dolj, este unul clar: nimeni nu a înţeles ceva, dar pe majoritatea chiar nu îi interesează atât timp cât partidul rămâne la guvernare şi îşi păstrează într-o mare măsură procentele obţinute la alegerile parlamentare. „Sincer, nu s-a mai făcut o şedinţă de vreo trei luni la partid. Conducerea noastră are treabă la Bucureşti, nu au mai avut timp de şedinţe. Până la urmă, să-şi facă ei treaba bine acolo şi să aducă prosperitate românilor, că trăim noi liniştiţi şi fără şedinţe“, spunea săptămâna aceasta unul dintre edilii PSD într-o discuţie cu un omolog din opoziţie, pe culoarele Consiliului Judeţean. Practic, modul în care partidul este condus contează mai puţin în această perioadă, important este ca rezultatele să fie cele scontate.

Justiţia, unul dintre motivele crizelor guvernamentale
Totuşi, un lucru nu se spune răspicat: marea masă a PSD priveşte cu speranţă la demersurile de modificare a legilor justiţiei. Şi, poate paradoxal, o bună parte din liberali aşteaptă cu nerăbdare acest lucru. Demersurile DNA din ultimii şase ani sunt percepute ca o prigoană de către unii dintre ei, chiar dacă este absolut indubitabil faptul că, în România, corupţia ajunsese la un nivel alarmant din toate punctele de vedere. Abuzuri dovedite ale unor anchetatori, atâtea câte au fost, au dat muniţie suficientă celor care în prezent pun la îndoială imparţialitatea anchetelor şi celor care susţin modificările legislative radicale propuse de către PSD. Aceştia nu sunt deloc puţini şi legitimizează, chiar dacă nu public, modul absolut brutal în care se încearcă retezarea braţului lung, acum, al legii. Culmea este că, privind imparţial lucrurile, tocmai acest mod deşănţat de a modifica legile justiţiei aruncă în derizoriu orice încercare de dezbatere obiectivă a întregului proces de reformă a celor două coduri penale, un lucru absolut regretabil într-o societate democratică ce se visează matură din punct de vedere civic. Este nevoie de credibilitate pentru a sancţiona, acolo unde este nevoie, respectivele prevederi legislative şi, slavă Domnului, sunt destule lucruri de schimbat pentru a da şi mai multă credibilitate justiţiei româneşti.

A fi sau a nu fi!
La acest moment, PSD se află la o răscruce de drumuri în ceea ce priveşte viaţa internă a partidului şi perspectivele electorale în acest an ce precede două scrutine importante: europarlamentarele şi prezidenţialele. Dacă va reuşi să-şi ducă la îndeplinire o parte din programul electoral, în special cel care prevede creşteri halucinante de salarii şi pensii, atunci stânga poate visa frumos la un nou preşedinte social-democrat. Dacă însă lucrurile vor merge rău, atunci consecinţele asaltului asupra legilor penale vor fi potenţate de pierderea sprijinului bazinului electoral tradiţional social-democrat, lucru ce va determina un colaps care va zdruncina din temelii partidul. Şi nimeni nu va mai apleca urechea la poveştile cu fundaţiile soroşiste care vor să îngroape România! Dragnea va fi izgonit cu pietre din partid, aşa cum s-a întâmplat cu aproape toţi liderii care au pierdut la un moment dat o batălie electorală importantă, însă acest lucru nu va îndepărta eticheta de mincinos care va atârna de coada celui mai mare partid al României.