Centenarul Marii Uniri şi proiecţiile sale

0

Incontestabil privind ziua istorică de 1 decembrie 1918 este că se împlinesc o sută de ani de la făurirea României Mari, prin realipirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului la patria mamă. Se întâmplase acelaşi lucru cu Basarabia, la 27 martie 1918, şi cu Bucovina, la 28 noiembrie 1918. A fost corolarul jertfei de sânge din Primul Război Mondial, când armata noastră a scris pagini de glorie în luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, fără de care România s-ar fi destrămat, iar astăzi am fi vorbit limba hergheliilor. Nu ştiu însă câţi dintre noi se mai pricep să lege o frază despre generalii Constantin Christescu, Eremia Grigorescu şi Alexandru Averescu. Poate o vorbă despre Ecaterina Teodoroiu şi o ridicare din umeri despre Măriuca Zaharia, eroină la 12 ani. Istoria nu este un manual (alternativ!?) scris şi rescris după pofte, adesea eliptic de subiect sau predicat, ci o stare de spirit continuu cultivată. 2018 mai mult are de reînnodat decât de întins firul depănat întru afirmarea identităţii şi tradiţiilor naţionale. Trebuie să ştii ce sărbătoreşti, de ce, pentru cine, cât de tare dai muzica şi ce straie pui pe tine. Manifestările din Vrancea au avut loc aproape în clandestinitate, mijloacele de informare în frunte cu Televiziunea publică, focusată pe discuţii sterile despre politică şi politicianişti, ocolind strategic Moldova. S-a creat Departamentul Centenar, ţinând de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale (MCIN), tocmai în momentul în care ministrul a fost înlocuit cu alt ministru. Cel debarcat gândise un proiect în cinci trepte legat de România 100, cu o ”autostradă” culturală care să lege prin manifestări înrudite capitalele Marii Uniri (Bucureşti, Alba Iulia, Chişinău, Cernăuţi), dacă tot nu dispunem şi de o autostradă fără ghilimele. Dincolo de festivism, s-a dorit culturalism, cu lansări de monografii şi cercetări istorice novatoare, cu tardiva totuşi restaurare a caselor memoriale aparţinând artizanilor Marii Uniri. O lipsă de continuitate factuală ce se vrea recuperată ca din avion, la punct fix. Să vedem însă ce pune la cale comitetul interministerial pentru Centenar. Pe baza propunerilor centralizate şi evaluate de MCIN, el trebuie să stabilească manifestările, acţiunile şi toate celelalte activităţi, pe repede înainte, fiindcă implementarea acestora, iar nu hârtia în sine, ia timp şi bani, necesită eforturi coerente, unitare, la înălţimea evenimentului. Coerente şi unitare într-un climat politic ezitant, inapt să lase ceva solid generaţiilor. Parcă văd că ni se vor da mult circ şi pâine, cu ansambluri folclorice de pe muntele Găina, cu chiuituri cât să crape ungurii şi cu căruţe de flori cât să crape autostrăzile.