Parteneriatul public – privat în România, un nou început

0

Cred cu tărie că o nouă lege a parteneriatului public – privat în România este necesară. Sper să avem o astfel de lege pe masa dezbaterii chiar la începutul sesiunii parlamentare, în septembrie. Voi vota fără rezerve o astfel de lege, dacă ea va reuşi să corecteze neajunsurile vechii legi 178 / 2010. Şi voi fi atent ca acestea să fie corectate.
Conceptul de parteneriat public – privat reprezintă o formă de colaborare, de cooperare între o autoritate publică şi sectorul privat, respectiv organizaţii neguvernamentale, asociaţii ale oamenilor de afaceri, companii, pentru realizarea unui proiect care generează efecte pozitive pe piaţa forţei de muncă şi în dezvoltarea locală (transporturi, mediu, infrastructuri publice etc.). Ei bine, tocmai acele prevederi care să producă aceste efecte pozitive trebuie bine precizate în noua lege.
Noua lege va trebui să diversifice categoriile de parteneriat public – privat acceptate, adăugând parteneriatului contractual pe cel instituţional. De asemenea, această nouă lege va trebui să detalieze drepturile reale pe care le au părţile în cadrul contractului, să clarifice regimul juridic al bunurilor şi să includă garanţii explicite atât pentru protejarea interesului comun / public, cât şi a investiţiei realizate de partenerul privat.
Legea trebuie să construiască în primul rând încredere şi predictibilitate dacă vrem ca investiţiile private (pe care mizăm prioritar, mai ales la început pentru a mai despovăra bugetul statului) să vină masiv către astfel de proiecte. În acest sens, legea trebuie să precizeze fără dubii că veniturile din realizarea proiectului, deci veniturile din care partenerul privat îşi va recupera investiţia şi va obţine profit, vor fi asigurate prin plăţi efectuate de către partenerul public.
Noua Lege PPP va trebui, de asemenea, să consacre principiul echilibrului financiar şi să dea posibilitatea adaptării contractului în şi la situaţii neprevăzute generatoare de efecte financiare negative pentru obligaţiile parteneriatului privat. Acestea sunt bune practici în materie peste tot în lume şi, dacă ne dorim ca acest parteneriat să reuşească, atunci va trebui să le internalizăm şi noi.
Analiza suportabilităţii proiectului, eficienţa economică şi bancabilitatea acestuia, procedurile privind distribuirea echitabilă a riscurilor între parteneri, definirea modalităţii de raportare la datoria publică, reglementarea posibilităţii partenerului public de a semna contracte directe cu creditorii proiectului, definirea garanţiilor contractuale – toate acestea trebuie bine statuate în noua lege. Şi multe alte aspecte asupra cărora nu mă opresc aici, rostul acestui text fiind acela de a atrage atenţia asupra unei priorităţi în materie de bună guvernare.
Parteneriatul public – privat în diferitele sale forme existente de-a lungul istoriei, începând chiar cu antichitatea, a adus beneficii oamenilor şi comunităţilor atât în intervale de stabilitate, cât şi în perioade de criză economică.
Cred că o corectă instituţionalizare a sa în societatea românească de astăzi nu poate fi decât de bun augur într-o lume economică atât de ”ciclică”, adică atât de plină de neprevăzut.

Deputatul Ion Cupă – președintele ALDE Dolj