În 1784, Wolfgang Amadeus Mozart finalizează Concertul pentru pian şi orchestră nr. 21 în Do major ”Elvira Madigan”, definitoriu pentru compozitor în ce priveşte echilibrul între măreţie, intimitate şi strălucire. Ornellia Correggia, viticultoare toscană, avea să se nască mai târziu cu două secole, ca şi Peppe Vessicchio, dirijor napolitan. Lion Feuchtwanger publica în 1948 ”Vulpile în vie” şi, mai mult ca sigur, în timpul redactării romanului a avut inspiraţia de a nu asculta Mozart. Ce conexiuni între toţi aceştia? Correggia a constatat că, pe muzică de Mozart, Beethoven şi Vivaldi, bolile viţei-de-vie regresează, iar recolta de struguri este una de cinci stele. Nu doar Plasmopara viticola şi Uncinula necator, altfel spus mana viţei-de-vie şi făinarea, sunt ţinute la distanţă, ci şi mistreţii, vulpile şi căprioarele, consumatoare de chihlimbare pe joardă. De aceea spuneam: noroc pe Feuchtwanger că nu i-a trecut prin cap să asculte ”Eine kleine Nachtmusik”, picior de vulpe n-ar fi călcat prin romanul său de la 1948. Şi mai uimitor este faptul că, în schimbul mistreţilor, vulpilor şi căprioarelor, care fac alergie la filarmonica verde, vacile dau mai mult lapte când ascultă ”Elvira Madigan”, Vessicchio, dirijorul napolitan specializat în San Remo, fiind cel ce descoperă tranziţia de la zootehnie la viticultură. ”De ce nu am obţine rezultate mai bune şi în podgorii?”, s-a întrebat acesta odată umplut ciubărul cu lapte. Închipuiţi-vă că trece un tren şi, urmărindu-l, vă vine ideea să încrucişaţi iepurele de casă cu dropia de Bărăgan, animalul fiind paralel cu pasărea. Dacă aceeaşi Ornellia Correggia şi-a propus să creeze prin muzică un echilibru între vietăţi şi mediu, observăm că mai are de lucru în ce priveşte blajinele bovine vizavi de Beethoven şi Vivaldi, laturile lipsă ale triunghiului producător şi exportator mondial de lactate. Mistreţilor şi căprioarelor, nu laolaltă, ci separat, li s-ar cuveni ore în plus de educaţie muzicală, ba cu câte un ”Imperial”, ba cu câte un ”Il Favorito”, chit că producţia de struguri ar slăbi. Sunt popoare care dau mai mulţi bani pe băutură decât pe mâncare, iar Beethoven şi Vivaldi le-ar tăia din risipă, în felul abstinentului Deceneu, rege al geţilor după moartea lui Burebista. Deci, sub sigla MBV avem asigurată producţia de lapte, de struguri de masă şi de vin. A, roşiile! Visichiosul Vessicchio a scris şi un bestseller: ”Roşiile cresc mai bine cu ajutorul muzicii”. Acum abia înţeleg de ce roşiile de pe pieţele româneşti sunt tari şi n-au gust. Încă din răsad ele tânjesc după MBV, dar plantatorii le tratează cu fum de mici şi manele. Sau poate, mai ştii, în loc de Mozart li se pune Viţa-de-vie şi în loc de Beethoven, hip-hop.
