E bine şi aşa. Acum ne dăm seama că Final Four-ul de la Budapesta era rupt în două. De-o parte Gyor şi Vardar, superechipe, de cealaltă parte CSM Bucureşti şi Buducnost, purtătoare de trenă, în pofida faptului că titlul european era la românce. Gyor avea să recâştige trofeul după o finală extrem de strânsă, care, ca şi în mai 2016, a necesitat prelungiri, mai puţin lovituri de departajare: 31-30. Finala mică a fost tranşată la pas de CSM Bucureşti: 26-20, acelaşi scor cu care gruparea Cristinei Neagu a pierdut semifinala în compania maghiarelor. ”Tigroaicele”, metamorfozate în pisicuţe cu dureri de burtă, fuseseră, practic, răstignite de macedonence: 33-38. ”Nu ştiu ce a fost pus prin apă sau mâncare azi, dar fetele au acuzat stări ciudate după micul dejun”, declara, la TV Dolce Sport, preşedintele CSM Bucureşti, Bogdan Vasiliu. Cele mai afectate au fost Grubisic, Gullden, Ayglon şi Simone Bohme. De fapt, crampele stomacale se făcuseră simţite cu o seară înainte, dar din partea staffului s-a pus batista pe ţambal. Semifinala cu Vardar a început practic de la 0-2, după care a urcat la 1-7 şi de-aici prăbuşirea. Jenant şi nemeritat pentru o campioană hotărâtă să-şi apere trofeul. Plus că, din motive ştiute doar de el, Per Johansson a preferat-o între buturi tocmai pe Grubisic. Paula Ungureanu a replicat magistral în finala mică. Dar, chiar şi sănătoase tun, cu un tehnician mai inspirat decât Dumnezeu la facerea lumii, CSM nu putea emite mari pretenţii în faţa adversarelor antrenate de Irina Poltoraţkaia. Au fost cât pe-aci s-o încurce şi pe Gyor, la care aproape totul funcţionează ceas şi e perfect epic faptul că Vardar Skopje i-a ţinut piept. A alergat după scor, a egalat în câteva rânduri şi a lăsat impresia că e capabilă de marea lovitură. Penezic, blocată ca după manual, n-a mai fost în apele ei, au suplinit-o însă cu brio Lacrabere, Radicevic, Lazovic, Lekic. Arbitrele Alpaidze şi Berezkina, din Rusia, au contribuit şi ele cât le-a permis bunul simţ la un deznodământ fericit pentru gazde. Ne dăm acum seama ce a însemnat, în aceeaşi arenă ”Laszlo Papp”, papara administrată Gyor-ului de Gullden&Co. Sporul de calitate al Final Four-ului de la Budapesta se cuvine menţionat în dreptul lui Vardar, o multinaţională superioară celei pe care bucureştencele o franjurau cu 27-21. Martin Ambros şi elevele sale pot mulţumi cerului că au scăpat cu faţa curată dintr-o menghină care a adus în multe privinţe cu finala trecută. Ultima pe listă – Buducnost, umbra palidă a echipei dublu câştigătoare a titlului european. Antrenorul Dragan Adzic, dacă nu pleacă, va trebui să înceapă reconstrucţia, în condiţiile în care cele mai bune jucătoare vor părăsi echipa. Bun venit acasă, Cristina Neagu!
