A fost cândva “Ion Minulescu”

0

În anii ’70, instituţiile de cultură din Slatina, tânăra reşedinţă de judeţ a Oltului, organizau prima ediţie a unui concurs de poezie cu totul aparte. Timpul mai era îngăduitor cu formele de expresie ale specificului tradiţional. Exista un comitet de cultură, exista o casă a creaţiei populare. Apoi avea să se treacă la comitete judeţene de cultură şi educaţie socialistă, de care erau agăţate centrele judeţene de îndrumare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de masă. Atunci, librăria din centrul vechi al Slatinei se numea “Ion Minulescu”, biblioteca judeţeană la fel, liceul din cartierul Progresul aşijderea. Astfel că un concurs de poezie “Ion Minulescu” părea prin titulatură lucrul cel mai firesc. În completare, “Oltul” era cotidianul de referinţă al judeţului cu acelaşi nume. Numărul său din 27 aprilie 1969, când la Primăria oraşului Slatina s-au înmânat premiile, a dedicat o întreagă pagină câştigătorilor. Juriul a fost prezidat de Mioara Minulescu şi Cornel Regman, căruia i se dusese faima de “critic rău”. S-au acordat trei premii, un premiu special (din partea distinsei fiice a lui Ion Minulescu) şi trei menţiuni, cu sublinierea că rămăseseră în afara listei destule condeie merituoase. Nu trecerea în revistă a celor premiaţi contează, cu notă biobibliografică şi reproduceri de texte, ceea ce ar epuiza spaţiul, de aceea mă rezum în a preciza că parte dintre câştigătorii de atunci sunt astăzi membri ai Uniunii Scriitorilor. Alţii ne-au părăsit între timp, lăsând în urmă cărţi şi manuscrise. În Slatina funcţionau trei cenacluri: la Casa de Cultură a Sindicatelor, la Casa de Cultură a municipiului şi la Biblioteca Judeţeană. Deşi agăţat, deşi supus filtrelor ideologice, CJICPAM Olt a reuşit în 1975 să pună bazele unui cenaclu judeţean (“Ion Minulescu”!) avându-l ca preşedinte de onoare pe Eugen Barbu. Între Slatina şi Veneţia, unde urma să se documenteze pentru “Săptămâna nebunilor”, Barbu a ales oraşul de pe Olt. Până în revoluţie, unii culturnici l-au mai invitat la Slatina, linguşindu-l însă pentru romanul… “Cel mai iubit dintre pământeni”. “Interjudeţeanul” atât de apreciat de Mioara Minulescu şi Cornel Regman avea să se reformeze într-un de-a dreptul încins urcuş de creaţie: “Trepte spre soare”. Nu încape vorbă, printre “patriotice” mai mult sau mai puţin elocvente, gen dificil de altminteri, şi-a croit drum lirica de substanţă, găzduită în reviste de prestigiu. 1975 este şi anul în care Casa de Cultură din Caracal a susţinut, în Macedonia, prima revistă literar-artistică din România, transmisă în parte la TVR şi avându-l ca moderator pe Dinu Săraru. Să ne ierte maestrul, dar cât s-a mai codit până s-o spună pe şleau, dacă află Adrian Păunescu?!