DOCUMENT DE POLITICĂ AL GRUPULUI PPE PRIVIND ÎNTOCMIREA BUGETULUI ÎN FUNCŢIE DE PERFORMANŢE
O mai bună gestionare a cheltuielilor UE: axarea pe rezultate

Introducere generală
Bugetul UE este un buget de investiţii. Aproximativ 90% din resursele UE sunt cheltuite pentru politici şi programe de care beneficiază cetăţenii statelor membre. În climatul actual caracterizat prin resurse bugetare limitate, Uniunea trebuie să depună mai multe eforturi şi să obţină rezultate mai bune cu mai puţine resurse. Programele şi proiectele trebuie să îndeplinească priorităţi şi obiective politice (eficacitate), astfel încât fiecare euro cheltuit să aibă cea mai mare valoare adăugată pentru obiectivul urmărit (eficienţă), iar rezultatele să fie furnizate la cel mai mic cost posibil (principiile economiei, eficienţei şi eficacităţii). Acest concept de „o mai bună gestionare a cheltuielilor” urmează să devină realitate prin întocmirea bugetului în funcţie de performanţe. Întocmirea bugetului în funcţie de performanţe (PBB - „performance based budgeting”) urmăreşte să îmbunătăţească buna gestiune financiară a cheltuielilor UE prin stabilirea unei legături între finanţare şi rezultate într-un mod transparent: întocmirea bugetului se bazează pe realizarea unor priorităţi şi obiective predefinite şi măsurabile, cu un anumit nivel de cheltuieli.

0

De ce avem nevoie de întocmirea bugetului în funcţie de performanţe?
Sarcinile administrative, punerea în aplicare cu întârziere, gestionarea defectuoasă şi, în anumite cazuri, chiar şi corupţia împiedică valorificarea potenţialului bugetului UE pentru restabilirea creşterii economice şi a locurilor de muncă în UE. În plus, problemele legate de întârzierea în efectuarea plăţilor afectează bugetul UE încă din 2011.
Grupul PPE solicită o schimbare a accentului de la reguli şi proceduri la rezultate şi performanţă, de-a lungul întregului ciclu bugetar. Acest lucru include programare politică, alocarea resurselor bugetare, execuţia bugetului şi procedura de descărcare de gestiune. Un buget orientat înspre performanţe abordează priorităţi politice, necesitând o programare şi o gestionare a cheltuielilor mai eficiente. Acesta include, pe lângă dispoziţiile privind flexibilitatea din cadrul CFM, transferul sumelor necheltuite din excedent, inclusiv amenzi, pentru anul următor.

Temei juridic
Necesitatea de a concentra finanţele Uniunii pe rezultate şi performanţă este deja menţionată în tratat, în AII privind bugetul şi în rezoluţiile Parlamentului European (PE). Regulamentul financiar al UE solicită ca obiective specifice şi măsurabile, realizabile şi delimitate în timp, să fie stabilite în toate sectoarele de activitate acoperite de bugetul UE.
În practică, PBB ar trebui să fie ghidat de următoarele principii:
axarea pe activităţi în care intervenţia UE are cel mai mare impact/efect de levier potenţial;
identificarea priorităţilor negative pentru care cheltuielile UE vor fi reduse sau chiar oprite.
În actuala perioadă de programare s-au depus deja eforturi pentru a stabili un echilibru mai bun între costuri şi beneficii. Printre exemple se numără includerea unor noi mecanisme, cum ar fi condiţionalitatea ex-ante, evaluarea ex-post, rezerva de performanţă şi stabilirea unei legături mai strânse cu guvernanţa economică. Fondurile structurale şi de investiţii europene (ESI) au obiective şi indicatori, iar politica agricolă comună (PAC) prevede respectarea unor standarde de mediu. Totuşi, trebuie să se stabilească priorităţi mai clare pentru cheltuieli, împreună cu identificarea priorităţilor negative. În plus, sistemul de resurse al UE, bazat pe contribuţiile naţionale în funcţie de VNB, care reprezintă aproximativ 80% din veniturile UE, implică negocieri bugetare privind mai degrabă încasările nete decât impactul cheltuielilor. Prin urmare, solicităm un buget al UE bazat pe resurse proprii veritabile, aşa cum este prevăzut în tratat.
Punerea în aplicare: o mai mare compatibilitate a normelor statelor membre şi ale Comisiei
pentru orice proiect finanţat de UE, administratorul responsabil trebuie să aplice numeroase norme, uneori contradictorii, aparţinând legislaţiei Uniunii, legislaţiei regionale sau naţionale. Reformularea sistematică a programelor multianuale la sfârşitul ciclului de şapte ani necesită eforturi administrative şi costuri de formare, fără să genereze neapărat valoare adăugată sau o îmbunătăţire. Acest lucru implică proceduri complexe şi costisitoare, ceea ce conduce la o situaţie în care un număr mare de potenţiali beneficiari, deseori entităţi de dimensiuni reduse, precum noile întreprinderi sau IMM-urile, nu solicită fonduri europene.
Programele de cheltuieli, precum şi standardele şi procedurile acestora, ar trebui să fie compatibile şi previzibile. Ne opunem documentelor interpretative, în permanentă schimbare („evolutive”), emise de Comisie. Normele nu ar trebui să fie schimbate între perioadele de programare, cu excepţia cazului în care se dovedesc inutile.
Luăm act de exemplul Regulamentului privind dispoziţiile comune (RDC) şi solicităm să se depună noi eforturi pentru a ajunge la un cadru unic de reglementare pentru toate fondurile, cu scopul de a îmbunătăţi în continuare complementaritatea şi sinergia cheltuielilor la nivelul UE. Solicităm Comisiei să elaboreze propuneri privind modalitatea de a stabili norme mai coerente şi de a simplifica aplicarea Regulamentului financiar general, fără a compromite controlul şi transparenţa. Programele operaţionale ar trebui să fie redactate într-o manieră armonizată, stabilind norme comune, lăsând în acelaşi timp suficientă flexibilitate pentru revizuire. Sunt necesare măsuri similare în ceea ce priveşte achiziţiile publice: Comisia ar trebui să propună o procedură comună de ofertare şi norme pentru a contesta atribuirea contractelor de achiziţii publice. Ar trebui să fie luată în considerare crearea unui serviciu de asistenţă tehnică pentru beneficiari la nivel european şi naţional.
Subliniem că rezultatele în materie de performanţe sunt mai importante decât simpla absorbţie a fondurilor. Raportul calitate-preţ ar trebui să fie principiul director la toate nivelurile, în execuţia bugetului UE. Fondurile europene ar trebui acordate numai în cazul în care contribuie la atingerea unui obiectiv de politică şi dacă acelaşi rezultat nu poate fi obţinut fără finanţare.
Pentru început, ar trebui să îmbunătăţim performanţa folosind reglementările, standardele şi procedurile actuale. Pentru fondurile ESI, considerăm că este important să se analizeze rezultatul negocierilor privind acordurile de parteneriat şi programele. Pe termen mediu, solicităm Comisiei să efectueze o evaluare a performanţei programelor din actualul CFM. De asemenea, Comisia ar trebui să evalueze impactul actelor delegate şi al actelor de punere în aplicare asupra sarcinii administrative şi a punerii în aplicare a politicilor. Pe baza acestor evaluări, Parlamentul European şi Consiliul ar trebui să identifice politicile şi reglementările care trebuie îmbunătăţite în următoarea perioadă de programare.
Este necesar să maximizăm impactul finanţării externe acordate de UE. Instrumentele europene de finanţare externă reprezintă un mijloc important pentru abordarea provocărilor globale tot mai mari şi pentru promovarea intereselor şi a valorilor europene la nivel mondial. Considerăm că trebuie să fie realizată o mai bună sinergie între diferitele instrumente. Solicităm Comisiei să evalueze temeinic finanţarea UE destinată ţărilor terţe şi să elaboreze o propunere pentru un cadru strategic comun, care să stabilească norme comune aplicabile tuturor instrumentelor externe.

Cum evaluăm?
O mai bună măsurare a performanţei anterioare va permite legiuitorilor să ia pe viitor decizii mai bune de gestionare a cheltuielilor. Deşi eforturile depuse anterior pentru a îmbunătăţi măsurarea performanţelor se îndreaptă în direcţia cea bună, rămân câteva deficienţe, cum ar fi indicatori nefiabili, obiective prea cuprinzătoare şi prea ambiţioase, având în vedere creditele disponibile în prezent şi colectarea de date inexacte sau chiar irelevante. Producţia cantitativă şi ratele de eroare (reziduală) sunt predominante, iar aspectele calitative şi impactul real sunt, în mare parte, neglijate. Caracterul multianual al programelor UE nu ar trebui să afecteze evaluarea anuală a programelor. Comisia ar trebui să facă o distincţie clară în cadrul evaluărilor sale între programe de succes şi cele care nu se bucură de succes.
Solicităm noi modalităţi pentru a evalua execuţia bugetului: acestea ar trebui să se întemeieze pe performanţa programelor şi a anumitor proiecte, pe baza unui set limitat de indicatori clari care măsoară contribuţia cheltuielilor UE la realizarea obiectivelor predefinite şi a obiectivelor de etapă. Pentru a asigura un nivel înalt de comparabilitate între programe, proiecte şi linii bugetare, indicatorii trebuie să fie armonizaţi pe cât posibil, atât la nivelul UE, cât şi la nivelul statelor membre. Evaluările trebuie să combine elemente cantitative şi calitative. De exemplu, evaluarea unui program de creştere economică ar trebui să măsoare nu numai numărul de locuri de muncă create, ci şi numărul de locuri de muncă de înaltă calitate şi pe termen lung.
Conţinutul raportării trebuie să fie îmbunătăţit pentru a satisface nevoile şi interesele factorilor de decizie politică. Prezentarea rapoartelor ar trebui să aibă loc în timp util, astfel încât autoritatea bugetară să poată lua în considerare constatările în contextul pregătirii următorului buget. Atenţia ar trebui să fie îndreptată înspre rezultatele efective (nu doar înspre ratele de eroare) în raport cu obiectivele prestabilite.

Cum controlăm?
Verificările multiple efectuate la diferite niveluri de control sunt ineficiente şi implică costuri ridicate. Lanţul de audit trebuie să fie consolidat prin punerea în aplicare adecvată a modelului de audit unic. Toate controalele ar trebui să se realizeze în funcţie de riscuri, şi anume să se efectueze controale acolo unde riscurile sunt cele mai mari. Risc mai ridicat, mai multe controale – risc mai scăzut, mai puţine controale. Rezultatele trebuie puse la dispoziţia Comisiei şi Parlamentului European. Curţile de conturi naţionale şi regionale ar trebui să se implice mai mult în controlul proiectelor UE şi al fondurilor naţionale. Acest lucru necesită independenţa auditorilor externi şi a birourilor de statistică. Este nevoie de o colaborare mai eficientă, inter alia, prin intermediul planurilor de audit şi al standardelor internaţionale de audit. Considerăm că introducerea unor standarde europene de contabilitate (EPSAS) ar îmbunătăţi în continuare consecvenţa şi comparabilitatea datelor transmise de statele membre, permiţând, de asemenea, o evaluare mai precisă a condiţionalităţii macroeconomice. Raportarea unor valori sau constatări greşite de către statele membre trebuie să fie sancţionată.
Corupţia reprezintă o ameninţare la adresa integrităţii administrative şi a intereselor financiare ale UE. Pe lângă punerea în aplicare efectivă a legislaţiei anticorupţie şi asumarea în continuare a responsabilităţii de către statele membre, solicităm un angajament ferm privind politicile preventive. Sunt necesare orientări comune, norme şi dosare de licitaţie transparente şi uşor de utilizat de către beneficiari şi de către autorităţile de management. Controalele ar trebui să fie efectuate pe cale electronică şi nu ar trebui să compromită viabilitatea unui proiect. Este nevoie de personal competent şi cu experienţă în domeniile de punere în aplicare şi de control. UE ar trebui să solicite aderarea la Grupul de state din cadrul Consiliului Europei împotriva corupţiei (GRECO).
Transparenţa constituie un element fundamental al finanţării UE. Solicităm Comisiei şi statelor membre să elaboreze o platformă electronică unică în stare să asigure accesul deplin al tuturor părţilor interesate la informaţiile privind proiectele finanţate de UE în întreaga Europă. Îmbunătăţirea administrării este la fel de importantă. Ne angajăm să iniţiem o lege procedurală administrativă în UE pentru a obţine o mai bună funcţionare a instituţiilor.
Autoritatea bugetară ar trebui să utilizeze în mod sistematic constatările şi recomandările evaluărilor şi auditurilor performanţei atunci când se elaborează bugetele anuale. Decizia de alocare a resurselor trebuie să fie justificată de o evaluare pozitivă a performanţei. Programele ar trebui să fie revizuite în cazul în care eşuează în mod repetat să îşi îndeplinească obiectivele predefinite.

Concluzie: Cum poate fi transformat conceptul PBB într-un instrument de politică util?
PBB trebuie să crească contribuţia bugetului UE la promovarea priorităţilor şi politicilor UE şi la îmbunătăţirea capacităţii de reacţie a acesteia într-o situaţie de criză, permiţând, astfel, Uniunii să prospere şi să facă faţă cu succes provocărilor actuale şi viitoare.
PBB implică formularea de obiective şi ţinte strategice, definirea unor măsuri credibile pentru a atinge obiectivele avute în vedere şi găsirea de indicatori adecvaţi pentru a măsura performanţa, asigurând, în acelaşi timp, coerenţa între diferitele politici şi niveluri politice.
În acest sens, Grupul PPE consideră că următoarele aspecte sunt deosebit de importante:
elaborarea unei strategii politice pe termen lung în perioada de după 2020, cu obiective strict definite şi măsurabile, cu accent pe valoarea adăugată europeană, cu indicatori relevanţi pentru îmbunătăţirea caracterului măsurabil şi cu o atribuire clară a responsabilităţilor Uniunii Europene şi statelor sale membre;
stimulente mai puternice pentru statele membre spre a utiliza în mod corespunzător fondurile UE, şi anume prin desprinderea de învăţăminte din condiţiile existente şi prin crearea unei legături între finanţarea UE şi punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei ţări;
o flexibilitate suficientă pentru niveluri de guvernanţă mai scăzute privind modalitatea de realizare a obiectivelor;
un cadru care sporeşte consecvenţa datelor prezentate de către statele membre ale Uniunii Europene pentru evaluare, inclusiv EPSAS;
o mai mare simplificare pentru a reduce birocraţia, costurile de control şi ratele de eroare, inclusiv un Regulament financiar comun cu norme consecvente pentru toate fondurile şi un cadru unic de reglementare pentru programe şi programe operaţionale;
consolidarea în continuare a flexibilităţii interne a bugetului, pentru a permite un răspuns rapid la evenimente neprevăzute, cu actualizări privind performanţa şi previziuni îmbunătăţite;
monitorizarea şi evaluarea sistematică, precum şi disponibilitatea publică a rezultatelor, pentru a oferi tuturor părţilor interesate posibilitatea de a evalua şi de a îmbunătăţi performanţa acestora;
o abordare pragmatică în cadrul elaborării bugetului, care pune accent pe identificarea priorităţilor pozitive şi negative, pe baza rezultatelor evaluărilor de performanţă;
o legătură mai puternică între venituri şi cheltuieli, prin intermediul unui nou sistem de resurse proprii autentice.
Considerăm că este important ca toate părţile interesate şi implicate în ciclul bugetar să se angajeze să urmeze această nouă abordare. Solicităm Comisiei să iniţieze, cât mai curând posibil, o nouă acţiune-pilot într-un domeniu de activitate specific, în care conceptul de „întocmire a bugetului în funcţie de performanţe” să fie pe deplin pus în aplicare, iar indicatorii şi modelele de evaluare să se aplice în totalitate.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ