Proiectul Ministerului Afacerilor Interne, prezentat de presa centrală, descrie cel mai ambițios transfer de putere din administrația locală de după 2016. În esență, polițistul local ar urma să poată opri mașini în trafic, să ceară permisul, buletinul, actele mașinii sau documentele pentru marfă, adică întreg pachetul de atribuții ale unui agent rutier. Dacă șoferul refuză va primi amendă între 6 și 8 puncte, adică spre 1.600 de lei, doar pentru simplul gest de a nu prezenta actele în fața unei instituții care, până acum, se ocupa cu paza florilor din parcuri. Guvernul justifică această extindere prin necesitatea „disciplinării” traficului. O explicație comodă, dar puțin credibilă. Problema reală nu este lipsa de autoritate, ci lipsa de strategie. Căci orașele mari sunt blocate nu fiindcă poliția rutieră nu oprește suficient de mulți șoferi, ci pentru că infrastructura este depășită, semaforizarea este prost gândită, iar administrațiile locale au lăsat amenajarea parcărilor publice la capătul listei de priorități. Iar acum, în loc ca statul să își repare propriile eșecuri, decide să redistribuie responsabilitatea. Să transforme poliția locală, o structură cu probleme evidente de pregătire, imagine și profesionalism, într-un fel de Poliția Rutieră low-cost.
Reacția șoferilor nu a întârziat să apără. În comentariile articolelor sau pe rețelele de socializare, foarte mulți români au pus la îndoială pregătirea polițiștilor locali pentru noile sarcini de serviciu. Iar scepticismul lor este cât se poate de îndreptățit dacă ne amintim că nu există aproape niciun standard pentru angajare în cadrul Poliției Locale. Practic, orice persoană aptă din punct de vedere medicală și cu o diplomă de Bacalaureat în buzunar poate să îmbrace uniforma de polițist local. Ceea ce era cumva suficient pentru a păzi jardinierele cu flori sau panourile electorale prin campanii, dar nu și pentru a efectua munca unor agenți specializați în problemele din trafic.
