Dintre cele 49 de cazuri, 41 sunt confirmate, iar opt sunt cazuri probabile, conform INSP. În aceeași perioadă au fost înregistrate trei decese cauzate de infecția cu virusul West Nile, câte unul în județele Brăila, Dâmbovița și Timiș.
Cazurile au fost raportate în: București (16) și în județele Alba (1), Brăila (5), Botoșani (1), Cluj (2), Dolj (1), Dâmbovița (1), Galați (6), Ilfov (4), Iași (2), Prahova (1), Sibiu (1), Sălaj (1), Timiș (3), Teleorman (1), Tulcea (1), Vâlcea (1) și Vrancea (1).
Este vorba despre 22 de persoane din grupa de vârstă 70-79 de ani, 10 din grupa 60-69 de ani, opt din grupa 50-59 de ani, două din grupa 40-49 de ani, patru de peste 80 de ani, două din grupa 30-39 de ani și una din grupa 10-19 ani.
Recomandările INSP pentru populație sunt următoarele:
– să evite expunerea la țânțari, purtând îmbrăcăminte cu mâneci lungi și pantaloni lungi;
– să utilizeze substanțe chimice repelente pentru țânțari;
– să împiedice pătrunderea țânțarilor în casă (prin plase de protecție la ferestre);
– să asigure desecarea bălților de apă din jurul gospodăriei;
– să îndepărteze recipientele de apă stătută și gunoiul menajer din gospodărie.
Despre infecția cu virusul West Nile
Virusul West Nile, unul dintre cele mai periculoase virusuri din lume, este transmis prin înţepătura de ţânţar tigru Asiatic şi poate determina boli grave, precum meningita sau encefalita West Nile şi poate pune viața în pericol. În majoritatea cazurilor, persoanele infectate nu prezintă simptome severe, ci doar dureri de cap ușoare sau febră.
Cele mai multe dintre infectări au loc în sezonul cald, atunci când țânțarii sunt mai activi. West Nile face parte din familia Flaviviridae și se regăsește atât în zonele cu o climă tropicală, cât și în cele temperate. Perioada de incubație ajunge până la două săptămâni, dar sunt situaţii când primele semne apar și la două-șase zile de la infectare. În cazul persoanelor cu un sistem imunitar scăzut, debutul simptomatologiei poate avea loc tardiv, la 21 de zile.
Foarte important de reținut este că virusul nu se transmite de la o persoană la alta prin atingere, tuse, strănut sau mângâierea animalelor vii ori manevrarea celor moarte şi nici prin consumul de carne infectată, dacă sunt respectate instrucțiunile de preparare.
Cauze
Virusul afectează deopotrivă oamenii, păsările și animalele. Principala cauză de apariție a infecției cu virusul West Nile este mușcătura de țânțar. Insecta poartă virusul din organismul-gazdă (câini, pisici, lilieci, veverițe, sconcși, iepuri domestici etc.) și, prin intermediul mușcăturii, West Nile ajunge și în corpul uman. Foarte rar se poate întâmpla ca transmiterea virusului să se realizeze prin transfuzii de sânge, transplant de organe, alăptare sau prin placentă, de la mamă la făt.
Mușcătura de țânțar introduce saliva infectată cu virusul West Nile în gazdă. În faza inițială, virusul se replică în celulele dendritice dermice și keratinocite. Aceasta este urmată de faza de diseminare către organele viscerale, unde virusul se replică în ganglionii limfatici de drenaj, provoacă viremie și se răspândește la organele viscerale.
În faza finală, virusul ajunge la sistemul nervos central (SNC), unde poate traversa bariera hematoencefalică prin diverse mecanisme, inclusiv transportul pasiv prin endoteliu sau transportul retrograd axonal. Odată ajuns în SNC, virusul induce inflamație și pierderea neuronilor în materia cenușie a măduvei spinării și a trunchiului cerebral.
Factori de risc
Cel mai mare factor de risc al infectării cu West Nile este expunerea la mușcătura de țânțar care poate fi purtător al virusului. De asemenea, mai există și alte elemente care cresc riscul infectării, precum:
- vârsta: persoanele de peste 60 de ani sunt expuse la un risc mai mare de a dezvolta o formă gravă de boală;
- anotimpul: țânțarii sunt mai activi în perioada verii și a toamnei;
- anumite afecțiuni medicale: cancerul, diabetul, hipertensiunea arterială și bolile de rinichi cresc riscul infectării;
- locul de muncă: persoanele care lucrează în laboratoare în care este prezent virusul West Nile au un risc crescut de infectare;
- localizarea geografică: țânțarii purtători ai virusului trăiesc în zonele tropicale și temperate;
- primirea unui transplant de organe: sunt cazuri foarte rare când o persoană supusă unui transplant a primit un organ infectat cu West Nile.
Simptome
În principal, persoanele infectate cu virusul West Nile nu prezintă niciun fel de simptom. În 20% dintre cazuri totuşi pot apărea semne ușoare de infecție, precum:
- febră;
- dureri de cap;
- vărsături;
- diaree;
- oboseală;
- dureri în corp;
- erupții cutanate.
În situații foarte rare, aproximativ în 1% dintre cazuri, pacienții se confruntă cu o infecție gravă a sistemului nervos, iar simptomele sunt:
- febră mare;
- dureri de cap puternice;
- dezorientare sau stări de confuzie;
- gât înțepenit;
- amorțeală;
- tremor sau mișcări involuntare ale mușchilor;
- paralizie parțială sau slăbiciune musculară;
- pierderea vederii;
- convulsii;
- comă.
Dacă în formele ușoare de boală simptomele pot dura câteva zile, iar pacienții se recuperează complet, la infecțiile mai grave semnele pot persista mai multe luni și au nevoie de asistență medicală specializată.