Platoul din fața Primăriei Vaideeni,organizatoarea evenimentului, s-a umplut de culoare duminică, 26 iunie. Costumele de ciobănie în alb și negru purtate de localnici au interferat cu porturi din alte zone ale României, creând o paletă cromatică de zile mari. Dar a fost mai mult de atât. Invitați de rang înalt, oficialități locale și județene, parlamentari, consilieri, jurnaliști și-au adaptat ținutele acestui eveniment, fiecare după cum s-a priceput. Așa s-a umplut Vaideeniul de ii, de cămăși bărbătești cu motive populare, vâlnice, ciupage cu poale, șoarțe cusute cu fire aurite și mărgele, de basmale, clopuri, trăistuțe în felurite culori. Multe, adevărate obiecte de tezaur, altele create în China. Dar fără îndoială, intențile tuturor au fost generoase.
„Şi să cânt printre brădui / Învârtita dorului”.
Povestea „Învârtitei” începea în 1914, când un cioban, Ion Iscru, scria o poezie tulburătoare care conţinea una dintre cele mai frumoase metafore ale folclorului românesc: învârtita dorului. „O să iau calul cu mine/ Să mă sui spre zări senine/ Sus la Vârful Nedeiei/ Să văd turmele de miei/ Să văd Munţii Lotrului /Unde-am ciobănit întâi / Şi-apoi să cobor spre sat / Cu sufletul împăcat / Şi să cânt printre brădui / Învârtita dorului”.
Un eveniment al identității naționale
Mai mult ca sigur, aceste versuri – care parcă încă n-au primit tot ce merită – ar fi dispărut în anonimat, dacă nu ar fi existat un om providenţial: profesorul Vartolomei Todeci, depozitar şi performer al tradiţiei locale. În anul 1955, Todeci şi-a încheiat studiile şi a venit profesor de limba şi literatura română la Vaideeni. El avea să fie principalul animator al Festivalului „Învârtita Dorului”, hotărât şi să valorifice spiritualitatea locului. În 1955, preia ansamblul de fluieraşi Mioriţa care există şi astăzi şi care este celebru. Ulterior, Todeci a înfiinţat şi Cununiţa Munţilor, o formaţie de fluieraşi copii. „Cununiţa” a fost îmbunătăţită pe parcurs cu un grup de dansatori. Şi pentru că aveau ce arăta, vaideenii au început să aducă la ei acasă, în fiecare an de „Învârtita Dorului”, alte vetre folclorice care păstrează încă vie şi identitatea naţională. Anul trecut, profesorul Todeci a plecat din Vaideeni, luând calea raiului. Avea 88 de ani. Dar Vaideeniul îi duce mai departe valorile, prin formațiile artistice pe care le crește cu multă grijă și prin tradițiile pe care le păstrează aproape cu sfințenie; prin dragostea pentru România în fond.
