Este o carte ca un tratament adjuvant, dacă nu cumva esențial, care i-a ocupat cele cinci săptămâni ale recuperării. Bună idee în cazul în care o pățești, aș spune!
„ Cei care înfăptuiesc minuni” face haz de necaz, descrie câteva tipologii nefaste de medici și asistente, dar se menține pe ideea că, în genere, medicii și personalul medical din jurul lor „sunt minunile pe care le-a înfăptuit civilizația umană”. Iar concluzia aceasta a venit mai cu seamă după ce l-a operat neurochirurgul Cătălin Preoteasa de la Spitalul Județean de Urgență Vâlcea.
Cartea lui Eugen Neață este și autoironică. În pofida suferinței autorul nu s-a luat în seamă cu tragism. Din contră! La un moment -dat descrie o situație din timpul unor investigații la un spital privat din Cluj, când complet gol a primit un halat mult prea mic și care îi acoperea numai spatele.
„Cei care înfăptuiesc minuni” nu este doar despre medici, este și despre cei care i-au fost aproape. De la soția și fiica sa, cea care a făcut grafica pentru carte, la prieteni vechi și prieteni noi. Este și un prilej de întoarcere în anii copilăriei, când un consătean descria astfel nevasta ideală : „ Face mămăligă fără cocoloașe și mă spală în fiecare seară pe picioare” . Peste zeci de ani, o nevastă modernă spăla picioarele unui soț abia operat, care nu se putea apleca(…).
Fără a fi o carte de înaltă ținută stilistică, și sper ca autorul să nu se ia în serios tocmai aici, „Cei care înfăptuiesc minuni” are calitatea de a fi simpatică. Mai cu seamă pentru că a fost scrisă la suferință!