Pe vremuri, miezului de lubeniță i se zicea popular cocoș. Ce-ți e și cu limba română. Câtă expresivitate! Dulce ca mierea și cocoșul, și „limba ce-o vorbim”, ca să cităm din clasici. Mai încoace și nu peste tot, cocoșul zaharisit al lubeniței sau pepenului verde se hrănește încă din cuib cu substanțe periculoase. Cu nitrați, bunăoară. Și așa o duce până în vară și peste. Specialiștii în acest domeniu au atras atenția că din cauza excesului de nitrați, se poate da colțul. Cei pățiți, chiar dacă nu li s-a cântat prohodul, s-au jurat că nu vor mai pune gura pe o cută de așa fruct parșiv. Știm bine ce au pățit Mădălin Ionescu și familia la „autopsierea” cocoșului, întâlnit și în varianta galben. Ce a pățit pe banii lui, deloc puțini, fiindcă statul român e orb și surd la asemenea semnale. Renumitul bucătar Adi Hădean ridică și el tonul pentru cine se bucură de simț auditiv: „Iubim produsul românesc, dar n-aș lăsa pe nimeni să vândă otravă”. În pepenii testați de el, pe cheltuială proprie, s-au găsit de 30 de ori mai mulți nitrați decât cantitatea admisă. Potrivit unui proverb mai de departe, când înțeleptul arată luna prostul se uită la deget: se atacă piața românească! Nu doar pepenii otrăviți o „atacă”, ci și roșiile tratate la vremea lor cu nitrați. Despre sănătatea unui popor nu are rost să divagăm. Suferințele surpă destine, dar până acolo toacă banii pentru medicamente și salariile doctorilor. Ce face statul? Aproape nimic. În schema guvernamentală, există, într-adevăr, o anumită și stufoasă autoritate care veghează, altfel zicând care ar trebui să vegheze, la sănătatea populației. Este Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), care, dacă e să ne raportăm la frecventele și flagrantele încălcări ale normelor și legilor în vigoare, ar trebui să duduie. Și să bubuie! Să nu facem tabula rasa, au fost date în vileag restaurante care au călcat pe bec în materie de igienă sanitară și produse alimentare. Impresia, plecând de la harababura din piețe și de la inventivitatea unora de a multiplica banii pe spinarea sănătății, este aceea că ANPC dispune de mult mai multă răspundere în a-i arde la buzunar pe cei vinovați. ANPC funcționează în baza unei scheme „multirol” pe care poate fi invidios chiar și ministrul apărării: președinte, doi vicepreședinți, secretar general, director general – direcția generală de control și supraveghere piață și armonizare europeană, director general – direcția generală economică și resurse umane, director direcția juridică, și ne oprim că înghițim toată hârtia. Din cât se vede, ANPC dispune de multe. Nu dispune în schimb de suficiente testere pentru determinarea concentrației nitraților din fructe, legume și carne (altă gâscă-n altă traistă). Olandezii au testere, dar n-au nitrați.
