În cadrul studiului au fost analizate 104 produse alimentare, respectiv băuturi, biscuiţi, prăjituri, pâine, alimente conservate, cereale, brânză, chipsuri, ciocolată, produse lactate, mâncare congelată, îngheţată, gem, paste, orez, sosuri şi ceai, toate având partea din faţă a ambalajului identică sau foarte asemănătoare. Rezultatele au scos la iveală faptul că 52 de produse, adică jumătate, au prezentat diferenţe. Diferenţele identificate la produsele identice, dar comercializate în diverse ţări (Albania, Andorra, Austria, Belarus, Belgia, Bosnia şi Hertegovina, Bulgaria, Croaţia, Danemarca, Cehia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Kosovo, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Moldova, Monaco, Muntenegru, Olanda, Macedonia de Nord, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Rusia, San Marino, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveţia, Turcia, Ucraina, Marea Britanie, Vatican) au fost următoarele:
-45 de produse sau 43% prezintă ingrediente diferite;
– în 10 produse sau aproximativ 15% au fost identificate diferenţe de cel puţin 1% din cantitatea unui ingredient;
– în 39 de produse sau 37% au fost identificate diferenţe de cel puţin 1g din cantitatea a cel puţin o valoare nutriţională sau a cel puţin 1kcal de energie;
– 52 de produse sau 50% nu prezintă niciuna dintre diferenţele menţionate anterior.
Cele mai multe diferenţe s-au regăsit în Grecia, Spania, Irlanda, Italia, Danemarca, Belgia şi Franţa.
Studiul a fost făcut luându-se în considerare trei criterii, respectiv produsele sunt vândute în minimum trei state membre; sunt vândute sub aceeaşi marcă cu ambalaj identic sau foarte asemănător; consumatorii din UE asociază în general produsul cu o anumită compoziţie şi imagine, astfel aceştia nu se aşteaptă ca un produs cu ambalaj identic să aibă o compoziţie diferită. Testările au fost realizate, în principal, sub forma unor comparaţii a părţii din faţă a ambalajului (cu scopul de a determina eligibilitatea produsului ce urma a fi testat), precum şi a valorilor nutriţionale.
De menţionat că, pe parcursul efectuării testărilor, organizaţiile partenere au observat diferenţe între informaţiile produsului aşa cum se regăsesc pe website-urile supermarketurilor şi cele regăsite pe ambalajul propriu-zis – deşi acest aspect nu s-a regăsit în mod expres în scopul testărilor efectuate în cadrul proiectului. Aceste diferenţe pot induce în eroare consumatorii, influenţându-le deciziile de cumpărare, presupunând că aceştia achiziţionează produsele respective din mediul on-line şi nu prin a citi etichetele din supermarketuri.
Totodată, în anul 2017, InfoCons, membru al Asociaţiei de Standardizare din România, a realizat un studiu pe această temă, comparând etichetele aceloraşi produse din ţară şi din afară. Studiul a fost efectuat pe baza a două tipuri de produse: băutură carbogazoasă şi ciocolată. În ceea ce priveşte primul tip de produs (băutura carbogazoasă) s-au comparat etichetele din România cu cele din Spania şi, respectiv, Marea Britanie. Au fost identificate diferenţe precum: conţinut de fructe, numeric aditivi sau cantitate de zahăr. Pentru cel de-al doilea tip de produs (ciocolată) a fost comparată eticheta din România cu cea existentă în Spania. Diferenţele dezvăluite prin studiul efectuat de InfoCons au constat în conţinutul de proteine, de sare şi de zahăr.
Ziua Mondială a Standardizării este o colaborare între Comisia Electrotehnică Internaţională (IEC), Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO) şi Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (ITU), fiecare entitate în parte demarând campanii la nivel global în vederea implicării cetăţenilor. În acest an, tema propusă pentru Ziua Mondială a Standardizării este „Viziune comună pentru o lume mai bună”, prin care se doreşte crearea unei lumi corecte şi mai sustenabile pentru generaţiile viitoare.
Ziua de 14 octombrie a fost aleasă pentru a deveni Ziua Mondială a Standardizării prin prisma evenimentului petrecut în anul 1946, când delegaţii din 25 de ţări s-au reunit la Londra şi au decis crearea unei organizaţii internaţionale de Standardizare, fiind şi piatra de temelie a înfiinţării Organizaţiei Internaţionale pentru Standardizare (ISO).
Începând cu anul 1970, Ziua Mondială a Standardizării este sărbătorită la iniţiativa lui Faruk Sünter, preşedintele ISO la acea vreme. Standardizarea a avut un impact important asupra societăţii prin colaborarea cu părţile interesate din industrie, din mediul academic, cu autorităţile naţionale, cu IMM-urile şi instituţiile de cercetare şi inovare, dar şi cu reprezentanţii marilor corporaţii.