Constantin Brâncoveanu începuse zidirea Mănăstirii Hurezi, care avea să devină cea mai de seamă ctitorie sa, în cel de-al doilea an al domniei, construcţia fiind finalizată patru ani mai târziu.
„…luat-am pre Dumnezeu într-ajutor”
„… din toată inima noastră am voit a rădica sfânta mănăstire aici… la locul ce să chiamă Hurezii… luat-am pre Dumnezeu într-ajutor şi într-al doilea an den domnia noastră pus-am temelie şi am zidit mănăstire întru slava lui Dumnezeu şi întru numele marilor împăraţi Constantin şi Elena şi până în al şaselea an din domnia noastră săvârşindu-se zidirea mănăstirii şi cu ceale ci împrejurul ei sântu şi dându-l laudă lui Dumnezeu cu bucurie multă…”.
Hrisovul, o adevărată operă de artă
„Hrisovul emis în cancelaria domnească de la Bucureşti, impresionează prin rafinamentul detaliilor artistice, înscriindu-se printre acele documente-etalon pentru miniaturistica românească ce va atinge apogeul în secolul al XVIII-lea.
Redactat cu cerneală neagră pe un pergament de mari dimensiuni (3300 X 345 mm), hrisovul prezintă elemente diplomatice dintre care amintim monograma domnească însoţită de semnătura autografă a lui Constantin Brâncoveanu, sigiliul în ceară roşie, atârnat, păstrat într-o capsulă din argint aurit decorată cu icoana Sfinţilor Constantin şi Elena, dar şi iniţiala împodobită cu elemente zoomorfe şi vegetale pe fond negru.
Textul este încadrat de un chenar decorat cu elemente florale multicolore, unele pictate cu lichid de aur, iar în frontispiciu sunt reprezentaţi, tot în lichid de aur, Tatăl, Fiul, arhangheli, îngeri şi aştri cereşti care încadrează acvila cruciată însoţită de doi îngeri”, potrivit Arhivelor Naţionale.
