Universitatea Craiova şi „trenurile” ei spre titlu

0

Ultimul mare derbi al turului dintre CFR Cluj, campioana en titre, şi Universitatea Craiova, „campioana unei mari iubiri”, nu a trecut proba de orgoliu a oltenilor. Încasând două goluri (Lacina Traore ’70 şi Bilel Omrani ’78), fără să ameninţe măcar o dată şi bine poarta lui Arlauskis, craiovenii au fost opriţi la semnal de o echipă mai mult versată decât controversată, ca pe vremuri, în bătălia pentru titlu. Dacă admiteţi jocul de cuvinte (şi ştiţi ce va să zică a bate şaua), şi Petrescu, şi Piţurcă au fost „fluieraţi” corect, culmea, tot de un Petrescu. În cu totul alt mod s-a ajuns la acest 2-0, respectiv 0-2. Dacă – mai trecuţi prin furcile caudine în urma duelurilor cu Celtic, Sparta Praga sau Lazio – ceferiştii au aliniat o garnitură cât de cât ofensivă, în pofida absenţei câtorva piese de primă linie, craiovenii s-au zbătut exclusiv de-a latul, inversând cumva polii magnetici ai suprafeţei de joc. Niciun şut pe spaţiul porţii! Alb-albaştrii, incisivi şi fâşneţi cum îi ştim, din stirpea cărora face parte un atacant precum Săndel de NYC, nu au convertit niciuna din cele 23 de lovituri libere de care au beneficiat. În plus, intervenind subit pe calendar, au păşit prea devreme în Luna cadourilor, Pigliacelli boxând ca între cei dragi mingea redirecţionată spre gol de Traore. Piţi a prefaţat derbiul din Gruia prin a nu accepta nici în ruptul capului un posibil egal, pentru a postfaţa eşecul cu sofisme: nu înscrii, n-ai cum să câştigi. Doar dacă adversarul şi-o bagă singur în poartă, ar mai fi soluţia. Încrederea lui Victor Piţurcă în capacitatea de a ataca mai departe titlul ori nu s-a ştirbit deloc în urma bătăliei pierdute peste Carpaţi, ori s-a ştirbit prea puţin. Universitatea încheie turul campionatului pe locul 3, un fel de specialitatea casei, cu 23 de puncte (golaveraj 18-14), după Viitorul cu 25 p. (29-15) şi CFR Cluj cu 27 p. (31-11). Nu avem aici o matematică agresivă, mai ales că în play-off punctele se înjumătăţesc, spre disperarea deloc teatrală a lui Dan Petrescu. Adevărat, campionii în exerciţiu nu sunt imbatabili, nicio echipă din lume nu e imbatabilă, trebuind, altminteri, să se înscrie într-un campionat de pe altă planetă. Cu o medie de vârstă ce se apropie sensibil de 28 de ani, ardelenii, vulpoi bătrâni, cedează însă greu în deplasare, şi asta atunci când sunt întorşi pe toate feţele. Iar Universităţii i-a reuşit această clătită şi e cazul să recidiveze în tamponările directe. În ecuaţie mai intră şi jocul indirect al rezultatelor, iar – vorba unui combatant de culoarea vişinii – într-o campioană dau toţi.