Un criminal şi multe milioane de complici

0

Cazul Alexandrei Măceşanu, fata de 15 ani răpită, violată şi, cel mai probabil, ucisă într-o casă din Caracal de către un animal care ar merita să fie jupuit de viu în piaţa publică, reprezintă un punct cheie în istoria recentă a României. Este momentul în care opinia publică a realizat că, după decenii de „reforme“, modificări legislative şi management defectuos, instituţiile statului care au drept rol protejarea cetăţeanului sunt într-o avansată stare de putrefacţie. Printr-o înlănţuire grotescă de erori, împachetate într-un ambalaj gros de incompetenţă şi nesimţire, autorităţile statului au arătat unei ţări întregi că sunt doar o formă fără fond. Pentru că, atunci când ar fi trebuit să conteze cel mai mult, aşa-zișii „oameni ai legii“ au eşuat mizerabil, lăsând să moară un copil nevinovat.
Dar, oricât de oribil ar suna asta, sângele Alexandrei nu este doar pe mâinile criminalului. Şi nici doar pe mâinile dispecerului de la 112, ale poliţiştilor care au orbecăit ore întregi în căutarea adresei corecte ori ale procurorului care a aşteptat răsăritul soarelui pentru a intra în casa ororilor. Sângele Alexandrei este şi pe mâinile noastre, ale tuturor. De la politicienii incapabili să creeze un cadru legislativ adecvat, la funcţionarii care-şi bat joc de cetăţenii pe care sunt plătiţi să-i apere, la jurnaliştii care au contribuit din plin la castrarea psihică a acelor câţiva poliţişti şi procurori care au avut curajul să aplice legea şi până la simplii cetăţeni care au ajuns să tolereze toate astea pe motiv că „nu se poate schimba niciodată nimic“.
Din nefericire, în ciuda agitaţiei din aceste zile, a demisiilor şi demiterilor care ni se servesc, dar mai ales a „asigurărilor“ guvernanţilor că lucrurile se vor schimba, cazul de la Caracal nu va fi excepţia. Pentru că, în stilul caracteristic, „măsurile“ vor fi doar de ochii lumii, în vreme ce acest sistem bolnav va continua să facă victime nevinovate, aşa cum a fost şi Alexandra Măceşanu.