Se împlinesc mai bine de două zile de când instituţiile publice ale statului român, populate cu nenumărate „jivine“ angajate şi promovate de o clasă politică profund incompetentă, îşi aruncă una în brațele celeilalte cadavrul Alexandrei Măceşanu. Procurorii acuză poliţiştii, poliţiştii cică procurorul care coordona i-ar fi ţinut din scurt, în timp ce, din bătătura STS-ului, şeful cel mare şi-a luat rapid tălpăşiţa, fără însă a oferi o minimă explicaţie pentru incompetenţa subordonaţilor săi. De fapt, sistemul incompetent care ne guvernează de zeci de ani tremură din toate balamalele de frica unei noi revolte populare care, de această dată, spre deosebire de cazul Colectiv, ar putea să nu se mai oprească odată cu eventuala demisie a cabinetului Dăncilă. Acest sistem, subminat de propria-i incompetenţă hrănită vârtos din bani public, încearcă să găsească niscai ţapi ispăşitori pe care să-i sacrifice, oferindu-le ceva compensaţii când vigilenţa opiniei publice va fi scăzut, în schimbul supravieţurii sale în următorii ani. Poate că a sosit momentul ca societatea românească să dea semnalul unei resetări profunde a acestui sistem care să înceapă nu prin îndepărtarea „acarilor Păun“, ci prin identificarea şi îndepărtarea „gulerelor albe“ care au creat şi patronează în acest moment serviciile publice din România. Şi vorbesc aici de miniştri, secretari de stat şi directori incompetenţi, personaje „patronate“ de clasa politică românească în integralitatea sa. Aici este problema societăţii româneşti, nu la subofiţerul incompetent trimis pe jos să ajungă de urgenţă la locul faptei. Când vom reuşi această curăţenie şi dacă o vom reuşi, abia atunci putem spune că naţiunea aceasta are o şansă de supravieţuire. Altfel, vom asista în continuare la această fugă de responsabilitate care ne caracterizează existenţa ultimilor 70 de ani.