Economia Mondială în 2019 – Un “reality show” cu personalități puternice, audiență planetară și final … previzibil

La Osaka, în Japonia, în aceste zile, are loc reuniunea statelor G20. Economiile cele mai puternice ale lumii (G20), Organizația Modială a Comerțului, Uniunea Europeană, Statele Unite, China… sunt doar câteva dintre personajele principale ale unui veritabil “reality show” filmat în prezent în marea casă a popoarelor lumii. O adevărată “saga”, cu multe intrigi, schimbări de situație, strategii geopolitice, replici mai mult sau mai puțin antologice, ale căror autori încearcă să convingă opinia publică mondială că adevărul lor coincide in mod fericit cu adevărul tuturor ... de Nicolae Vasilescu

0

SUBIECTUL

Tema principală a dezbaterilor o constituie evoluția economiei mondiale și viziunea relativ diferită asupra tendințelor sale de viitor. Diferențele de opinie pleacă de la faptul că unii analiști politico-economici ai lumii consideră că economia mondială este necesar să fie descrisă ca o sumă a economiilor statelor, fiecare dintre ele fiind rodul exclusiv al „inteligenței” guvernelor care le administrează, în timp ce alții cred că nu putem vorbi de o economie mondială decât ca de un mecanism planetar interdependent, în cadrul căruia economiile statelor joacă rolul unor roți dințate, mai mari sau mai mici, fiecare dintre ele, importante însă pentru întregul angrenaj.
În opinia mea, deși au existat urcușuri și coborâșuri în dezvoltarea lumii, tendința generală a popoarelor față de deschidere, unitate și integrare nu s-a schimbat. Complementaritatea cooperării între state pare a fi o tendință inevitabilă, iar evoluția rețelelor de aprovizionare cu materii primare, rețelele de producători și rețelele comerciale nu mai pot funcționa decât într-o împletire armonioasă a intereselor. Comunitățile lucrează împreună pentru un avantaj reciproc, principiul „win-win” fiind de departe alegerea cea mai corectă. Globalizarea economică este o realitate și statele lumii au datoria să o construiască astfel încât ea să fie cât mai echilibrată, echitabilă, performantă și benefică pentru toți. Nouă etapă a revoluției tehnologice și a transformărilor individuale declanșează schimbări profunde, decalajele dintre bogați și săraci continuă să crească, la fel cum cresc și contradicțiile sociale. Deficitele de pace, dezvoltare și guvernare reprezintă provocări descuranjante pentru comunitatea internațională. În același timp, politicile protecționiste și unilaterale sunt în creștere în unele țări ale lumii. Este, de multe ori, mult mai ușor să dai vina pe factori externi pentru neîmplinirile tale și pentru problemele interne pe care le ai. Este clar că în prezent economia globală se confruntă cu o alegere istorică: integrare sau izolare!

PERSONAJELE

G20 – Criza economică din anii `70 a dat naștere unui mecanism de management global prin care liderii marilor puteri au contribuit la un plan comun pentru ieșirea din criză. În 1999 acest mecanism a fost instituționalizat ca răspuns la turbulențele financiare ale acelui an, dar numai ca o reuniune a miniștrilor de finanțe. Criza financiară din 2008 a determinat upgradarea mecanismului G20 la nivelul liderilor. În prezent platforma a evoluat de la un mecanism de reacție la criză la o platforma de guvernare economică comună pe termen lung, care se concentrează pe găsirea de soluții pentru finanțarea de proiecte strategice, dezvoltare durabilă, economie digitală, noua revoluție industrială, protejarea mediului, precum și alte teme importante pentru economia mondială.
OMC – Organizația Mondială a Comerțului a fost constituită în anul 1995 și a avut ca principal obiectiv reglementarea comerțului internațional dintre națiuni. În prezent, din OMC fac parte peste 164 de state ale lumii, acestea acceptând regulile comune pentru activitățile lor comerciale. OMC dispune și de un mecanism de revizuire și soluționare a litigiilor pentru a monitoriza și motiva membrii săi să respecte regulile sale.
UE, SUA, CHINA, RUSIA – Sunt, de departe, cei mai influenți actori comerciali ai economiei mondiale, fiecare având interese proprii, manifestându-se (teoretic) în cadrul interesului suprem al dezvoltării economiei mondiale în mod echilibrat și echitabil. Spun „teoretic” pentru că, se vede cu ochiul liber, în practică, conviețuirea în cadrul G20 sau OMC este pentru unele puteri foarte puțin confortabilă …

CONFRUNTAREA

Ultimii ani ai administrației Trump par să dovedească, prin deciziile care au fost luate, că SUA nu văd un viitor în soluționarea litigiilor comerciale în cadrul mecanismelor din care încă face parte, G20 sau OMC, ci că (mai degrabă) ar încerca să construiască noi reguli comerciale pe baze bilaterale, luând în considerare argumente, de cele mai multe ori, subiective sau generate de realități economice americane. SUA a declanșat o serie de conflicte serioase chiar cu partenerii săi comerciali vechi, punând în dificultate și principalele instituții internaționale de tranzacționare, cum ar fi Fondul Monetar Internațional sau Organizația Mondială a Comerțului, acolo unde SUA a jucat și joacă încă un rol extrem de important. Washington-ul a impus tarife vamale mai mari pentru metalele importate din Uniunea Europeană, Canada și alte state (exemplu: aluminium 10%; oțel 25%) motivul oficial al acestui gest fiind descris în declarația Casei Albe ca fiind „din considerente de securitate națională”. Junker, președintele Comisiei Europene, cu referire la acest gest, spunea că „tarifele unilaterale stabilite de SUA încalcă reglementările OMC și reprezintă un protecționism comercial pur”, iar președintele francez afirmă că „decizia Guvernului SUA este ilegală și greșită”. De asemenea, primul-ministru canadian Trudeau consideră că deciziile americane sunt „primitive”, „inacceptabile” și „insultătoare”. Ca urmare a presupusei încălcări a măsurilor comerciale internaționale prin adoptarea de măsuri cu caracter protecționist, organul de soluționare a litigiilor din cadrul OMC, împreună cu UE, China, Canada, Norvegia, Mexic, Rusia și Turcia și-au unit forțele pentru a susține un proces internațional împotriva acestor decizii ale administrației Trump.
Un al doilea front de confruntare comercială a administrației americane a fost deschis cu China. O țară a cărei prezența în cadrul OMC a fost în mod constant criticată și contestată de SUA. OMC a apreciat însă că această țară a îndeplinit toate criteriile de aderare la organizație și că aplică în permanent cu strictețe toate hotărârile acesteia, deși unele nu îi sunt tocmai favorabile. De exemplu, OMC apreciază că „nerezonabila” atitudinea SUA, având în vedere că această este învinuită pentru încălcarea prevederilor comerciale internaționale în de două ori mai multe cazuri decât este învinuită China …
Recent, criticile asupra acestei ciudate politici comerciale internaționale ale SUA vin de la mulți anteprenori americani, inclusiv de la fostul primar al al New York-ului, Michael Bloomberg, care a cerut Congresului să ia măsuri pentru a limita puterile prezidențiale în formularea politicii comerciale a SUA.
Dincolo de șicanele și războaiele psihologice ale SUA cu China din cadrul OMC, agenda problemelor bilaterale economice comerciale dintre cele două țări pare a fi destul de bogată (5G, proprietatea intelectuală, balanța comercială, ș.a.). Este evident că acest joc de-a „șoarecele și pisica” pleacă din dorința, de altfel logică, a SUA de a nu pierde supremația economică mondială în față unei țări pe care (se pare) că nu o mai poate opri nimeni din drum…

HAPPY- END

Cea mai importantă realizare a lumii după cel de-al doilea război mondial a fost stabilirea unui sistem economic global bazat pe reguli. Statele Unite au fost principalul constructor al acestui sistem, promovând în mod viguros comerțul liber și deschiderea pieței. Deși actuala administrație americană se pare că este îndreptată către o tendință opusă, sunt convins că protecționismul exagerat și autoexcluderea de la masa dialogului comercial internațional vor fi în final abandonate, chiar și pentru singurul motiv că sunt în mod evident anacronice. Sunt convins că, dincolo de strategiile pe care fiecare dintre marile puteri ale lumii le gândesc pentru a rămâne în „pol- position”, lupta se va da fair-play pe terenul instituțiilor internaționale și în baza regulilor de comun stabilite. Uniunea Europeană, SUA, China, Rusia, precum și ceilalți actori importanți ai „reality-show-ului” economiei mondiale vor avea înțelegerea necesară pentru a asigura un viitor mai bun cetățenilor planetei… Să credem într-un Happy-End!