Cum era de aşteptat, sâmbăta trecută, pe stadionul „Ilie Oană” din Ploieşti, Viitorul s-a impus în finala Cupei României, învingând Astra cu 2-1 (0-1, 1-1). Au înscris Denis Alibec (’41), Virgil Ghiţă (’75), Eric de Oliveira (105+1). Puştii lui Hagi au început în forţă, golul părea că pluteşte la nivelul gazonului şi a venit, dar în poarta nefericitului Cojocaru. La o lovitură liberă, mingea teleghidată de vedeta lui Costel Enache a trecut ca printr-o pânză de păianjen. Acolo a gafat şi apărarea mai mult meditativă decât constrictivă. Deşi cei din Ovidiu s-au aflat în majoritatea timpului la cârmă, creându-şi ocazii una mai mare decât alta, au egalat relativ târziu, pe măsură ce adversarul îşi consuma energiile. Nu prea convingătoare pe fundalul unor frământări cauzate de neplata salariilor, al unor antrenamente pe sponci, chiar al unei prime ca de Ignat. Giurgiuvenii ar putea contesta eliminarea de către „centralul” Radu Petrescu a lui Romario Pires, la al doilea galben, în minutul 81, primul cartonaş fiind cu o cruce subţire pe el. La doi ani distanţă de primul trofeu, consonant cu titlul, Viitorul îl înşfacă şi pe al doilea. Povestea continuă cu Supercupa şi ea va aduce faţă în faţă cele mai în vogă grupări din Liga I Betano. Reprezentanta unui orăşel de nici 15.000 de suflete – veritabil record în materie – avansează în Liga Europa, ca şi CSU Craiova, care termină campionatul pe locul 4, ultimul cu pedigri european, şi va intra în focuri cu un tur mai devreme. Gheorghe Hagi a fost demonul Craiovei, pe care a eliminat-o în semifinale cu dublă victorie şi tot el a împins-o, precum îşi propusese, de pe podium. Pentru ca, prin forţa împrejurărilor, să se metamorfozeze subit în îngerul „alb albastru” de la Ploeşti. A fost un an fotbalistic sub posibilităţile echipei din Bănie, care emitea pretenţii, şi încă justificate, la „event”. Refrenul, care avea să eşueze în folclor de mahala, s-a bucurat persistent de o retorică acoperitoare: „dacă nu acum, când?…” Acum, la orizont, iţeşte turul I preliminar al Ligii Europa, unde CSU Craiova poate întâlni echipe dificile, precum Legia Varşovia, Malmo FF, Glasgow Rangers, Norkoping sau Spartak Târnava, dar şi echipe facile (să scuipăm în sân): Alaşkert (Armenia), FC Ventspils (Letonia), Fola Esch (Luxemburg) sau FC Vaduz (Liechtenstein). La fel de adevărat este că şi CFR Cluj, în Liga Campionilor, turul I preliminar, şi FCSB sau Viitorul, în Liga Europa, trag de pe acum cu ochiul întâmplării la obsedantele urne de la Nyon, doar-doar vor ieşi de acolo nişte nume ceva mai accesibile. Ediţia de campionat 2018-2019 s-a dovedit calitativ, şi e doar o părere, sub ediţia anterioară. Curând vom vedea la lucru naţionalele conduse de Cosmin Contra şi Mirel Rădoi, şi atunci ne vom face o idee mai clară.