„Matericul mănăstirilor vâlcene. O incursiune în spaţiul monahal feminin din mănăstirile vâlcene”

Cu binecuvântarea şi sub coordonarea Înaltpreasfinţitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la Editura Praxis a apărut volumul Matericul mănăstirilor vâlcene. O incursiune în spaţiul monahal feminin din mănăstirile vâlcene.

0

Cartea propune dintru început o incursiune asupra vieţii mănăstireşti din Oltenia de sub Munte, o prezentare realizată de către Monahia Stavroforă Theodora (Videscu), cea care a alcătuit şi chipurile duhovniceşti ale monahiilor devenite pilde de vieţuire în mănăstirile vâlcene. Pentru realizarea acestora, monahia Teodora (Videscu) a cercetat documente de arhivă, a cules mărturii de la actualele vieţuitoare din mănăstiri despre monahiile mutate la cele veşnice şi, inedit, a stat de vorbă cu monahiile bătrâne care, derulând firul amintirilor, au povestit bucuriile duhovniceşti pe care le-au trăit în mănăstire, dar şi ororile şi abuzurile puterii politice, venite în special în urma Decretului 410 din 1959.
În predoslovia cărţii, intitulată Matericul mănăstirilor vâlcene – chipuri de monahii cu vieţuire sfântă, Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, ne încredinţează că „spiritualitatea ortodoxă din ţinuturile vâlcene a fost şi rămâne sinteza spiritualităţii monahale isihaste din ţara noastră, desăvârşită aici prin activitatea duhovnicească a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica şi a ucenicilor săi. Nimic nu reprezintă mai bine judeţul Vâlcea decât mănăstirile, care de atâtea veacuri întăresc viaţa spirituală şi cultura românească de pe aceste meleaguri, fiind reali factori misionari şi culturali.
Viaţa duhovnicească a credincioşilor vâlceni a fost permanent înnoită prin prezenţa mănăstirilor, acestea fiind adevărate cristelniţe spirituale, în care s-au născut şi au crescut duhovniceşte vâlcenii. Viaţa monahală din aceste ţinuturi a fost influenţată mult şi de spaţiul geografic local, parcă făcut pentru sihăstrie şi viaţă călugărească în general. Astfel s-au născut mănăstiri de o valoare duhovnicească şi culturală incomensurabilă.
Mănăstirile de aici dovedesc atât hărnicia călugărilor, cât şi viaţa lor duhovnicească tainică, ei fiind preocupaţi mereu de filocalie, de rugăciune, priveghere şi mai ales de mântuire. Moştenirea spirituală şi totodată culturală pe care aceştia ne-au lăsat-o constituie pentru noi o adevărată scară care ne pune în legătură cu trecutul, cu rădăcinile noastre duhovniceşti, făcându-ne să trăim şi să simţim ca români adevăraţi şi ca ortodocşi dreptslăvitori. Aceste lăcaşuri de rugăciune dau mărturie că niciodată candela rugăciunii nu a încetat să lumineze aici, aducând şi pentru lumea de astăzi ceva din tainica rugăciune de atunci.
În literatura patericală românească au apărut o serie de scrieri care descriu diferite vieţi ale călugărilor vieţuitori în mănăstirile din ţara noastră, însă s-au publicat prea puţine vieţi de monahii, chipuri de maici îmbunătăţite, care au fost şi pot fi pildă de vieţuire pentru fiecare creştin. Nu doar că nu ne îndoim că au trăit în mănăstirile noastre foarte multe monahii îmbunătăţite, ci suntem convinşi de acest fapt, biografiile multora dintre ele păstrându-se prin arhivele mănăstireşti sau în memoria monahiilor mai în vârstă”.
De aceea, volumul îşi propune recuperarea mărturiilor privitoare la vieţuitoarele din mănăstirile Bistriţa, Hurezi, Dintr-un Lemn, Govora, Surpatele, Sărăcineşti şi Bradu.
Datele despre unele monahii au fost recuperate din documente de arhivă, ele însele triate în timpul prigoanei dispuse asupra mănăstirilor prin Decretul 410 din 1959. Prezentarea listelor vieţuitoarelor din mănăstiri în perioada interbelică oferă o imagine clară asupra obştilor monahale, dar şi a bogatei activităţi sociale, educaţionale şi culturale pe care o desfăşurau, cum, de altfel, prezentarea listelor cu monahiile care au fost obligate prin Decret să părăsească mănăstirile, demonstrează abuzurile reprezentanţilor Statului faţă de acestea şi încercarea de distrugere a rânduielilor monahale. „Maicile au plecat pe unde au putut şi parte dintre ele au reuşit să revină în mănăstirea de metanie, după o vreme, iar altele au rămas în lume, stingându-se cu dorul de viaţă monahală şi cu durerea de a li se fi frânt năzuinţa spre desăvârşirea vieţii duhovniceşti, alături de surorile de mănăstire”, spune monahia Theodora.
Aceste experienţe, cărora li se adaugă mărturiile privitoare la activitatea jertfelnică a stareţelor şi monahiilor care şi-au dedicat viaţa slujirii lui Dumnezeu, conferă volumului de faţă aspectul unei literaturi memorialistice şi patericale.
O apariţie inedită, ce poartă titlul de Materic, volumul apare în colecţia Vita monastica şi încântă atât prin grafica deosebită, prin naturaleţea mărturisirilor monahiilor bătrâne, dar şi prin mărturiile privitoare la chipurile duhovniceşti care s-au aşezat în conştiinţa obştilor mănăstireşti drept pilde de slujire a lui Dumnezeu şi semenilor.

Sursa: Arhiepiscopia Râmnicului

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ