Iohannis – Poroşenko, tur şi retur

0

Săptămâna trecută, de la New York, preşedintele Klaus Iohannis ne-a anunţat că şi-a anulat vizita pe care trebuia s-o efectueze în Ucraina, luna viitoare, la invitaţia preşedintelui Petro Poroşenko. Motivul constă în votarea legii care va diminua drastic dreptul la învăţământ în limba maternă pentru minorităţile din Ucraina, între care şi cea românească. Invitat la reuniunea Adunării Generale a ONU, Iohannis s-a întâlnit întâmplător pe culoarele ONU cu omonimul său de la Kiev, căruia i-a transmis vestea. ”Amânarea unei vizite prezidenţiale – a ţinut să ne şcolească Iohannis – este un semnal diplomatic extrem, extrem de dur”. Nu ştiu cât de diplomatic este pentru un şef de stat să se trezească nas în nas cu alt şef de stat, în drum spre unde tot omul se abate, şi să i-o tragă scurt. Se pare că efectul a fost năucitor pentru Poroşenko, din moment ce, nuanţează Iohannis însuşi, acesta ”şi-a continuat drumul foarte îngândurat”. În România, pe reţelele de comunicare, nu puţini comentatori politici au căzut pe spate, de satisfacţie. În felul acesta, omul lor şi al nostru şi-a asigurat deja al doilea mandat la Cotroceni. Românaşii din ţinutul Herţei şi Bucovinei de Nord, ai căror copii înfruntă aceleaşi vitregii în materie de abecedar, pot dormi liniştiţi: cărţile de şcoală arată la fel ca anul trecut şi ca în toţi anii. Veste proastă însă şi pentru anturajul apropiat preşedintelui. Vizita acestuia, anulată textual la New York, a fost, de fapt, amânată, cum singur se exprimă Iohannis, ceea ce, fireşte, rămâne tot un semnal diplomatic extrem, extrem de dur. Dincolo de gestică şi limbaj, de care atârnă a.b.c.-ul diplomatic, în mintea alegătorilor obişnuiţi ai preşedintelui Iohannis nu se poate să nu se fi iţit şi reversul situaţiei. Adică să se fi ţinut de promisiune, şi era cât pe-aci de nu s-ar fi interpus hazardul. Să se fi dus în Ucraina, aşteptat fiind de comunitatea românească de-acolo, călcată în picioare de autorităţi. Oricât de tiran e vecinul de care te desparte un gard, nu întorcându-i spatele rezolvi conflictul. De ce n-ar merita şi Germania un aşa afront pentru neobrăzarea de a nu ne primi în Schengen? ”Ideea mea cu vizita în Ucraina a fost, de fapt, să mergem în zona Bucovinei ucrainene, unde sunt mulţi români, ca să subliniem că ne preocupă”. Iohannis! Domniei sale îi aparţin aceste gânduri bine articulate intenţional. De bun augur pentru sutele de mii de români uitaţi în afara graniţei de nord. Şi pentru alte sute de mii de români din afara altor graniţe, mătrăşiţi cultural din cauza originii. Păi aşa mai venim de-acasă, chit că, în logică inversă, ar scădea şansele preşedintelui în a-şi asigura cel de-al doilea mandat. Eu aş zice că dimpotrivă!

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ