Acad. Răzvan Theodorescu ia pulsul clinic al ţării (I)

0

Rareori am citit o nucleară de presă precum interviul luat acad. Răzvan Theodorescu în Evenimentul zilei din 24 august. Rândurile din acest colţ de pagină s-au iţit la întretăierea punctului final cu propriile puncte de suspensie subliminală. Dialogul cu fostul ministru al culturii, preşedintele Secţiei de artă, arhitectură şi audiovizual a Academiei Române, conturează o radiografie fără menajamente a ultimului pătrar de veac pe care ţara noastră l-a parcurs izbăvitor, dar şi traumatizant. Şocantele intertitluri ale dialogului vorbesc de la sine: ”Românii iubesc dictatura! Nu au antene pentru democraţie!”, ”Nevoia de autoritarism”, ”A legat fiare pe şantier şi a compus scrisori pentru muncitorii analfabeţi” (sisific de-a dreptul), ”Accederile la NATO şi în Uniunea Europeană n-au fost realizate de noi”, ”Marea Unire, Mica Unire”, ”Aş desfiinţa censul pe avere, dar censul pe studii, nu!”, ”Le-aş interzice oamenilor needucaţi dreptul la vot!”, ”Republică parlamentară – un vis”, ”De ce crede că ar trebui să stăm aproape de Rusia”, ”Dragnea şi Sicilia României”. În opinia acad. Răzvan Theodorescu, negreşit şi a multora dintre noi, electoratul imatur politic, prin asta reducţional şi îngust, nu prea are ce căuta la urne: ”Nu i-aş lăsa pe Tanţa şi pe Costel – pentru mine, Tanţa şi Costel sunt o pereche emblematică a României – să voteze! Ştiu că nu e deloc la modă ce spun, dar nu poţi să laşi pe cineva care nu are studii sau are studii de proastă calitate şi nu înţelege nimic, să voteze, să decidă soarta unei ţări”. Avem în completare şi un scurt pasaj de autoironie fină: ”Ce spun eu este pur reacţionar!” Ceea ce n-au reuşit legiuitorii să înlăture a reuşit Ion Băieşu, prin personajele sale, să supună oprobriului public, semn că, în subsidiaritatea dialogului cu fostul ministru al culturii, ”suntem un popor deştept”. Numai că Tanţa şi Costel, perechea emblematică a României, care descoperă că ”dragostea e un lucru mare”, s-au luat în realitate, au născut plozi şi au manevrat din umbră destinul naţional. Ion Iliescu l-a atacat pe fostul suveran Mihai al României pentru că, în tranziţia incipientă de la comunism la capitalism, beneficiarii revoluţiei nu îşi încheiaseră opera sau măcar capitole importante din ea. Când le-au încheiat, Iliescu a bătut palma. Năstase, prim-ministru, făcuse curăţenie în economie ca la el în ogradă şi râvnea la preşedinţie. Era totuşi prea mult şi atunci, în disputa cu Băsescu, rezultatul s-a întors la consemn. Idem în bătălia la vârf dintre Băsescu şi Geoană din 2009, ale cărei ecouri fumegă şi astăzi. Ce să mai spunem de Emil Constantinescu, învins, prin propria declaraţie, de oricine altcineva în afara Tanţei şi a lui Costel?…

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ