Directorul Ansamblului Folcloric „Maria Tănase”

Niculina Stoican:„Îmi doresc să aduc ansamblul la nivelul acela pe care îl merită”

Reporter: Cu paşi repezi, ne apropiem de finalul primei jumătăţi a acestui an. Cum a fost acest interval de timp pentru Ansamblul Folcloric „Maria Tănase”?
Niculina Stoican, director al Ansamblului Folcloric „Maria Tănase”: Pentru mine, anul a început în luna octombrie 2016, când am venit manager la Ansamblul Folcloric ”Maria Tănase”. De atunci, şi timpul meu şi viaţa mea se măsoară un pic altfel şi ca atare o să vorbesc despre acest ansamblu începând cu octombrie, anul trecut. Din toamna trecută, am venit cu sufletul strâns şi cu ideea că nu ştiam cum o să fiu percepută de oamneni. Este foarte important ca cei cu care lucrezi să aibă deschidere faţă de tine şi să aibă încredere în tine. Nu eram sigură de aceste lucruri, eu veneam dintre ei, ştiam foarte multe lucruri de culise, lucruri ale noastre, de strictă bucătărie, de strict dormitor, de strictă familie ”Maria Tănase”. Dar să devii cap de familie şi să încerci să păstrezi şi liniştea, bucuria şi să aduci şi bani în familia respectivă, este foarte greu. Acum, după aproape opt luni, pot să vă spun că am devenit dependentă de fiecare dintre colegii mei. I-am cunoscut altfel şi nu există zi să nu mă gândesc la cum şi cât de repede să ne rezolvăm problemele de zi cu zi care apar în cadrul echipei. Acest lucru înseamnă că şi feedback-ul pe care l-am primit de la fiecare în parte a reuşit să mă deconecteze un pic de presiunea pe care o simţeam în primă fază, prin prisma funcţiei ocupate. Am reuşit să mă păstrez umană şi să fiu aproape de ei şi pentru mine acest fapt este cea mai mare realizare a mea.

„Îmi place să cred că i-am făcut să funcţioneze ca pe un întreg”

Rep.: Faptul că veniţi din mijlocul echipei şi cunoscând atât împlinirile cât şi neajunsurile, vă ajută în luarea deciziilor? Aţi schimbat ceva, legat de activitate, de echipă, în cele opt luni?
N.S.: Faptul că vin din mijlocul echipei mă ajută foarte mult. Mă ajută, în primul rând, pentru că ştiu ce înseamnă munca propriu-zisă. Spun acest lucru pentru că este o mare diferenţă între munca de conducere şi cea pe care o fac colegii mei. Or, dacă nu cunoşti munca de zi cu zi a oamenilor pe care îi reprezinţi, dacă nu cunoşti problemele lor, pe bucăţi, pe domenii, este mai dificil să gestionezi întregul. Nu ştiu dacă am schimbat mare lucru. Am căutat să fac ceea ce am putut mai bine pentru ansamblu. Cred că ce am schimbat eu, şi chiar mi-aş dori să rămână aşa pentru totdeauna, este încrederea pe care colegii mei o au unul faţă de celălalt, respectul pe care l-au căpătat din atitudinea mea deschisă pe care am avut-o faţă de ei. Îmi place să cred că i-am făcut să funcţioneze ca pe un întreg de care se bucură fiecare în parte, căpătându-şi respectul şi importanţa de sine. Sunt mult mai încrezători, paşii lor sunt mult mai hotărâţi, indiferent de funcţia ocupată şi sunt mult mai zâmbitori. Atunci când mergem la evenimente, fiecare ştie ce are de făcut pentru ca la final să fie mândru de rezultate.

Rep.: Aminteaţi de evenimente. A fost o perioadă bună, din acest punct de vedere, din toamnă şi până acum?
N.S.: Am început în toamna lui 2016, ca manager, cu un spectacol de sfârşit de an, apoi am avut schimbul de experienţă cu Ansamblul „Doina Gorjului”, eveniment organizat în centrul Craiovei, pe 20 decembrie 2016, după ce noi am fost la Târgu Jiu, în data de 18 decembrie. A urmat spectacolul „Dragobete cu desCÂNTEC”, cu menţiunea că noi am început anul cu foarte multe contracte. Am evoluat în aproape toate oraşele importante ale Olteniei. Vom merge şi la Otopeni, aşteptăm să perfectăm contractul cu Bucureştiul, pentru Festivalul din Cişmigiu. Toate aceste contracte încheiate cu sume bune ne aduc un plus de valoare, fiind adevărat că banii nu aduc ei fericirea, dar o întreţin cu desăvârşire şi, mai mult decât atât, îţi dau şi o notă bună. Cu cât reuşeşti să negociezi un contract pe o sumă bună, cu atât percepţia celor la care mergi să onorezi acel contract este că ai valoare şi atunci şi obligaţia ta, ca instituţie, este să te ridici la valoarea pe care ai negociat-o. Sprijinul şi nădejdea mea în tot ceea ce înseamnă organizare de spectacole este doamna Mihaela Smarandache. Dacă nu ar fi ea, ar fi un haos total pentru că ea este cea care controlează fiecare detaliu în parte şi îl gestionează extraordinar. Mai mult, nu este doar minuţioasă, ci şi foarte răbdătoare, ceea ce nu-i lucru puţin. Am reuşit, şi mulţumesc pe această cale Primăriei municipiului Craiova şi Consiliului Local Craiova, să avem parte, anul acesta, şi de o atenţie înzecită şi am primit bani la buget. Aveam nevoi care nu mai sufereau amânări şi am tot negociat, explicând că nu cerem nimic din ce nu ar trebui să avem, ci lucruri fără de care nu ne mai putem continua activitatea.

„Să vezi sala întreagă în picioare a fost încununarea succesului”

Rep.: Revenind asupra subiectului legat de manifestările artistice, cum aţi simţit publicul care a participat la spectacolul „Nuntă de pomină la olteni”? A ieşit o nuntă de pomină, aşa cum v-aţi propus?
N.S.: Mi-am dorit foarte tare să împrospătez imaginea Ansamblului Folcloric ”Maria Tănase”. Mi-am dorit să scot în evidenţă puterea acestor oameni de a face lucruri nemaifăcute şi nemaiauzite până acum. Venind dintre ei, îi simţeam şi îi vedeam că pot şi că îşi doresc mai mult. Că vor să iasă în evidenţă, şi chiar am făcut acest lucru prin intermediul spectacolului ”Nuntă de pomină la olteni”. La acest spectacol, un altfel de spectacol, au participat toţi. De la organizare, latură artistică, până la date juridice şi contabile, toată lumea a fost implicată. Succesul se împarte la cei 60 de membri pe care îi avem. Am muncit foarte mult. Pot să vă spun că emoţiile au fost atât de mari încât nu îmi amintesc nimic. După ce a vorbit domnul primar, Mihail Genoiu, şi Oana Bică, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dolj şi fost manager al ansamblului, nu mai ştiu nimic. Mă gândeam să nu fac ceea ce nu am făcut în viaţa mea, să mă încurc cumva din cauza emoţiilor. A fost altfel, eu într-o funcţie de conducere, oficialităţi prezente, sala plină, aşteptările oamenilor, toate au pus presiune asupra mea, asupra echipei. Îmi amintesc doar că la final, după ce am făcut plecăciunea şi am ridicat privirea, am văzut că publicul era în picioare. Atunci am realizat că oamenii erau în picioare în semn de respect, iar colegii mi-au spus că publicul s-a ridicat din momentul în care Ionel Garoafă, coregraful, a anunţat cumva finalul. Pentru mine, să vezi sala întreagă în picioare a fost încununarea succesului. Pentru această recunoaştere pe care au primit-o cei din echipa mea, orchestra, corpul de dansatori şi soliştii, nu ai cum să nu fii fericită. Am muncit cu toţii şi am fost extrem de împliniţi la final. Nu a existat persoană care să nu fi participat cu ceva. Pe lângă ce am cumpărat noi, referindu-mă la recuzită, fiecare a adus ce a reuşit să facă rost. O batistă dacă au căpătat-o, au adus-o pentru a ne face treaba, ceea ce e lucru mare pentru noi ca întreg.

„Cele două deplasări sunt realizări foarte, foarte mari pentru ansamblu”

Rep.: Imediat după spectacol, corpul de dansatori, împărţit în echipe, a pornit spre meleaguri străine pentru a participa la două festivaluri. Unul a fost în Maroc, cel de-al doilea în SUA. Ce v-au povestit la întoarcere despre aceste experienţe?
N.S.: Cele două deplasări sunt realizări foarte, foarte mari pentru ansamblu. A fost foarte dificil să putem avea astfel de contracte, să-i convingem că putem să reprezentăm România, Oltenia, aşa cum se cuvine. Am reuşit, au plecat şi iată că au venit încununaţi de succes, un succes care se concretizează printr-o scrisoare de mulţumire pe care am primit-o de la ambasadorul României în SUA. Am primit mulţumiri şi de la ambasadorul României în Maroc. Nu cred că putem să spunem mai multe cuvinte. Mi-am dorit ca în SUA să plece cei care îşi găseau rost acolo. Toată lumea se întreba de ce nu am plecat eu. Iată că nu! Acum eu sunt manager. Rostul meu este să stau aici şi să am grijă de oameni. Acolo au plecat cei care trebuiau să aibă grijă de latura artistică şi căpetenie de grup a fost Mihaela Smarandache. Am ales-o pe ea pentru că are atâta putere şi o capacitate de a asimila tot ce este important şi să-mi aducă acasă, ca eu apoi să pot transmite publicului din România şi să mă pot lăuda cu ceea ce a fost acolo. Mihaela a fost omul care a vorbit publicului de acolo şi a înmânat, în semn de respect, o plachetă ambasadorului României în SUA. Pentru noi este măreţ. Din Maroc am primit telefon a doua zi după spectacol. Doamna ambasador a ţinut să vorbească cu mine, să îmi mulţumească pentru felul frumos în care s-au prezentat oltenii mei acolo. Au făcut-o nu doar artistic, ci şi ca prezenţă umană. Au reprezentat ţara şi meleagurile olteneşti cu mândrie. Eu sunt foarte mulţumită de ei şi sunt împlinită de faptul că au căpătat încredere. Dacă aş pleca din funcţia pe care o ocup acum, ştiu că las în urma mea nişte oameni care au trăit experienţa mândriei de a fi ei înșişi şi şi-au recăpătat valoarea umană, încrederea de sine şi propriul mod de a se exprima profesional.

Două achiziţii importante

Rep.: Din punct de vedere material, care sunt urgenţele anului în curs?
N.S.: În primul rând, vom face achiziţie pe parte de sunet şi sonorizare, ceea ce pentru noi este esenţial şi este o realizare extraordinară. Mă bucur din suflet că avem prieteni care ne ajută şi îi mulţumesc pe această cale lui Cristi Mărcuş, un inginer excepţional de sunet, cu care noi colaborăm pentru spectacole şi care ne ajută pe parte tehnică. El ne-a sfătuit cu privire la ce ar trebui să luăm pentru a acoperi toată aria de nevoi, din punct de vedere al sonorizării. De asemenea, vom face şi o achiziţie pentru corpul de dansatori. Ne dorim un costum oltenesc, un costum din zona Văii Dunării, un costum la care visez dinainte de a mă gândi vreo secundă că am să fiu manager. Mergeam la spectacole, ca solist, şi mereu mă gândeam la cât de frumos ar fi să îmbrace un costum al Doljului. Să nu uităm că Ansamblul ”Maria Tănase” reprezintă, întâi de toate, Doljul şi evident, Craiova. De aceea cred că trebuie să evidenţiem acest lucru. Noi suntem acel ansamblu care trebuie să se ridice peste tot ceea ce înseamnă instituţie de cultură în Oltenia, pe latura muzicii populare. Îmi doresc ca în acel moment în care dansatorii ies pe scenă, toată ţara să spună da, acesta este Doljul. Vreau să se pronunţe mai des numele acestui judeţ. Eu iubesc foarte mult Gorjul pentru că acolo sunt de o viaţă, iubesc judeţul Mehedinţi, dar acum eu reprezint interesele Doljului şi pentru mine primordial este acest judeţ. Voi face tot ce-mi stă în putinţă ca Doljul să se ridice şi să depăşească tot ceea ce înseamnă instituţii de folclor în Oltenia.

„Ansamblul are locul Mariei Tănase pe podium, şi nu locul trei, nici doi, ci locul întâi”

Rep.: Este acest lucru o provocare pentru managerul Niculina Stoican?
N.S.: Chiar este o provocare. Toate instituţiile trebuie să ştie că de acum se bat cu Ansamblul ”Maria Tănase” şi cu Doljul pe un loc pe care eu consider că îl merităm. Îmi doresc să aduc Ansamblul ”Maria Tănase” la nivelul acela pe care îl merită. Gândiţi-vă că ansamblul poartă numele Mariei Tănase. Ce poate fi mai măreţ şi mai onorant? Este ansambul Primăriei Craiova. Craiova este cel mai mare oraş din Oltenia. Avem cei mai buni interpreţi de muzică populară, nu doar din Oltenia, ci din ţară. Avem, în prezent, cea mai bună orchestră din Oltenia. Avem un corp de dansatori minunat care aduce capital de imagine. Atunci, de ce să nu marşăm pe aceste lucruri? De ce să nu se înţeleagă pentru totdeauna că ansamblul are locul Mariei Tănase pe podium, şi nu locul trei, nici doi, ci locul întâi. Aşa se va întâmpla.

Rep.: Au înţeles autorităţile locale acest lucru?
N.S.: Eu mă străduiesc. Prin atitudinea pe care o am, prin modul în care negociez orice apariţie a ansamblului, prin munca pe care o prestează şi cred că autorităţile au înţeles că nu suntem doar un ansamblu care poate gestiona nişte momente artistice şi atât. Suntem purtători şi cei care păstrează tradiţia, cântecul şi jocul popular. Asta, într-o Europă globalizată, consider că este esenţa definiţiei noastre pentru a ne separa şi a ne face înţeleşi că suntem unici prin tradiţii, prin cântec, prin port popular, prin folclor.

„Avem nevoie ca orchestra să se mărească”

Rep.: Majoritatea instituţiilor din Dolj aduc în atenţie nevoia de personal. Cum stă, la acest capitol, Ansamblul Folcloric „Maria Tănase”?
N.S.: Aţi atins un punct nevralgic. Sigur că am avea nevoie de multe lucruri şi poate că şi de multe schimbări. În viziunea mea, multe lucruri s-ar putea face, dar vom vedea ce ne oferă timpul. Cert este că avem nevoie ca orchestra să se mărească şi pentru mine acesta este unul dintre obiectivele principale. Nu am să mă dau bătută până când nu voi vedea o orchestră cu un număr rezonabil de instrumentişti care să poată susţine activitatea a 12 solişti şi a corpului de dansatori, plus invitaţi pe care îi avem în spectacole.

Rep.: Numărul soliştilor este suficient?
N.S.: Noi avem norocul de a avea patru piloni principali care cred eu că sunt stabilitatea noastră. Încerc să exploatez la maximum aceşti patru solişti, să le înţeleg şi programul pentru că aceasta este situaţia. Este vorba despre Constantin Enceanu, Petrică Mâţu Stoian, Mariana Ionescu şi Niculina Stoican. Avem şi solişti care susţin activitatea ansamblului într-un mod amplu şi regulat, pe care mă pot baza şi care au dovedit acest lucru acum, la spectacolul ”Nuntă de pomină la olteni”. Au demonstrat că se implică în activitate. Nu este suficientă marca, renumele, nu doar aşa poate funcţiona ansamblul. Trebuie să ai şi oameni care comunică şi care se implică, pentru că cei cu nume nu pot face totul. Ei trebuie să fie folosiţi ca nişte reflectoare care se aprind dintr-odată şi orbesc tot ceea ce este în jurul lor. Avem în ansamblu solişti de care sunt mândră. Este Marius Măgureanu, reprezentativ pentru echipa noastră, şi o avem pe Lavinia Bîrsoghe, o tânără extraordinară. Un om cu o deschidere şi o implicare intense. Are dăruire şi vrea să arate ceea ce este frumos în Dolj. Avem nevoie la Ansamblul ”Maria Tănase” de o astfel de persoană care îşi doreşte cu adevărat să reprezinte Doljul.

„Patriotismul pentru Dolj l-am găsit în esenţa lui la Lavinia Bîrsoghe”

Rep.: Înţeleg că aţi găsit persoana potrivită?
N.S.: Gândiţi-vă că cei patru piloni sunt setaţi pe zonele lor. Spui Niculina şi Mîţu şi nu ai cum să nu te gândeşti la Mehedinţi. Ai spus Enceanu, inevitabil asociezi cu Romanaţi. Mariana Ionescu te trimite în zona Gorjului. Sunt puteri pe care să le foloseşti cu inspiraţie, cu măsură şi atunci când trebuie pentru a pune în valoare ansamblul. Însă noi avem nevoie în această echipă, şi eu speculez şi sunt foarte atentă la ce se întâmplă cu ei chiar dacă nu realizează acest lucru, de oameni care sunt patrioţi. Şi patriotismul pentru Dolj vreau să vă spun că l-am găsit, în esenţa lui şi în frumuseţea lui, la Lavinia Bîrsoghe. Este atât de înfocată pe Doljul ei, pe Valea Dunării, încât a dovedit că este omul care ne trebuie pentru ca ansamblul să se ridice, pentru ca Doljul să capete strălucirea pe care nu prea o mai are din punct de vedere folcloric. Nu o mai are pentru că a intrat într-un con de umbră din cauza celorlalte zone care au venit şi au sufocat ce a fost frumos aici. Pentru a căpăta acea strălucire, avem nevoie de o scânteie care s-a aprins deja. O văd pe Lavinia că este implicată nu numai în repertoriul ei, ci în întreaga activitate. Este exact ce trebuie pentru a pune în lumină ceea ce înseamnă valoare în Dolj. De astfel de oameni avem nevoie, nu de cei care vin, cântă şi pleacă.

Rep.: Aţi amintit despre educaţia prin folclor, punctând aici acele ateliere care vor demara în toamna acestui an. Ce trebuie să ştie craiovenii despre acest proiect?
N.S.: Vom avea cursuri pe categorii de vârstă, cei mai mici elevi ai noştri urmând să aibă şase ani. Vom organiza aceste ateliere pentru viitori dansatori, dar şi pentru solişti vocali. Ne dorim să avem copii cu care să lucrăm şi pe care îi vom stimula, după un an de studiu şi activitate, cu o diplomă onorifică, dar şi cu prezenţa la spectacolele noastre. Astfel vom crea şi vom culege talente care mâine, poimâine, să asigure posturile de aici. Este important să fie pregătiţi din timp, să înţeleagă fenomenul de folclor. Pe lângă faptul că îi vom învăţa dansuri populare sau cântece populare, ne dorim să le insuflăm şi mândria de a fi român, oltean în esenţă, să îi învăţăm să îşi caute rădăcinile. Pentru ambele cursuri avem profesori din interiorul instituţiei noastre şi abia aşteaptăm să demarăm aceste ateliere. Totul se va derula cu maximă seriozitate pentru că noi promovăm identitatea noastră ca popor. Toate informaţiile vor apărea, în timp util, pe site-ul instituţiei.

„Toate spectacolele noastre vor fi de înaltă clasă”

Rep.: Au fost momente, în cele opt luni de când sunteţi manager, să vă doriţi să renunţaţi la această funcţie?
N.S.: De câte ori mi-a fost greu, de câte ori am întâmpinat o vorbă spusă mai ciudat, m-am gândit ce mi-o fi trebuit această funcţie. Da, au fost şi momente dificile şi sigur vor mai urma. Una peste alta, nu regret că am făcut acest pas. Când culegi roadele, când simţi că oamenii sunt mulţumiţi, prinzi curaj să mergi mai departe, prinzi încredere şi îţi doreşti tot mai mult să ai grijă de oamenii din echipa ta.

Rep.: Un mesaj pentru iubitorii de folclor, pentru publicul ansamblului?
N.S.: Publicul cântecului popular trebuie să ştie că Ansamblul Folcloric ”Maria Tănase” este pregătit să dea tot ce înseamnă valoare în cântec, tradiţie, joc şi port popular. Toate spectacolele noastre vor fi de înaltă clasă. Nimic nu va fi la întâmplare, totul va fi pentru a arăta oamenilor cât de frumoşi suntem noi, românii, şi cât de valoroşi suntem. Sper să fie mândri de noi şi sper că ori de câte ori craiovenii, doljenii şi oltenii vor spune Ansamblul ”Maria Tănase”, să o spună cu emoţie, cu mândrie şi cu trăirea frumoasă a olteanului adevărat.