Nichita Stănescu spunea că „a vorbi despre limba noastră e ca o duminică în familie.” Și așa este: limba ne adună, ne așază împreună la aceeași masă a identității, ne leagă de părinți, de copii, de rădăcini.
Dar ce fel de familie am fi dacă ne-am batjocori limba? Dacă ne-am încurca în propriile cuvinte, proclamându-ne „mari iubitori de țară” doar prin lozinci, uitând că atașamentul începe cu respectul față de limba în care spui „acasă”?
Dacă vrem să fim cu adevărat uniți, să începem prin a o cinsti.
La mulți ani, grai românesc!
Claudia Mihaela Banu
