După lupte seculare, cunoaştem echipele care vor evolua în play-off pentru câştigarea titlului de campioană a ţării la fotbal, în funcţie de punctajul înjumătăţit: CFR Cluj – 30, FCSB – 28, CSU Craiova – 26, Astra – 22, Viitorul – 22, CSMS Iaşi – 20. Prima etapă a play-off-ului: CFR Cluj – CSMS Iaşi (3 martie), FCSB – Viitorul (4 martie) şi CSU Craiova – Astra (5 martie). Poate doar moldovenii să aibă şanse minime, în rest, separaţia puterilor din Liga I nu e nici pe departe una bătută în cuie. Avem şi un clasament, interesant, al celor şase, pe baza rezultatelor directe: CFR Cluj – 20 p, CSU Craiova – 18, Viitorul – 13, Astra – 11, FCSB – 11, CSMS Iaşi – 8. Craiova este egala CFR-ului (1-2, 2-1), ca şi FCSB (1-1,1-1), iar aceasta din urmă se află peste Craiova (1-1, 5-2), dar sub Iaşi (1-1,0-1). Ultima partidă a oltenilor din campionatul de 14 echipe s-a soldat cu un semieşec: 1-1, pe noul ”Ion Oblemenco”, cu ACS Poli Timişoara, unde mai pui, absolut surprinzător, că bănăţenii au fost cei care au deschis scorul. Antrenorul Devis Mangia s-a arătat nemulţumit de două lucruri: că echipa s-a întrebuinţat doar 40-42 de minute şi că terenul a lăsat de dorit: ”A fost cel mai prost gazon de la începutul sezonului”. Play-off-ul se va încheia pe 12 mai, când campioanei i se va înmâna trofeul, dar ce urmează? e întrebarea. Antecedentele nu sunt deloc încurajatoare. Campioana de anul trecut, Viitorul, în ciuda academismului său apreciat de toţi, a scrântit-o rău în Europa: 1-0 şi 0-4 cu Apoel Nicosia, 1-3 şi 0-4 cu FC Salzburg. La conferinţa de presă din Austria, Hagi avea să declare ceva ce i-a lăsat cu gura căscată pe gazetari: ”Aş vrea să am în echipă toţi jucătorii de la Salzburg”. Vicecampioana FCSB a prins primăvara europeană, a împărţit punctele cu Lazio, dar, tot schimbând strategia, a uitat ce are de făcut pe Olimpico. România e pe locul 20 în clasamentul coeficienţilor echipelor de club şi a ajuns să se dueleze cu ţări precum Cipru, Azerbaidjan sau Kazahstan. Fireşte că şi naţionala României din acelaşi covrig se îndoapă. Echipele noastre se logodesc cu titlul primăvara, nunta ţine până se termină, dar divorţul se oficializează odată cu dezastrul din Europa, care nu se lasă aşteptat. Folosind un clişeu, prăpastia dintre fotbalul românesc şi cel străin se cască văzând chiar şi cu ochii închişi. E prăpastia dintre o ţară care se betonează cu transferuri afară/ de afară inapte să impresioneze şi restul lumii ce ne ia la preţ de matineu. Secretul lui Polichinelle: pe lângă infrastructură şi specialişti, decişi să pună umărul la redresarea fotbalului, e nevoie de investitori pentru care miliardele nu contează, cum nu contează nici România. Eternele noastre rivalităţi ce ne mai ţin în viaţă.
