Știrea care a trecut razant cu actualitățile la kilogram este aceea a stabilirii ultimelor trei duminici ale alegerilor. În ședința din 4 iulie, parteneriatul de guvernare pesedisto-liberal, după ce va fi avut niște consultări de florile mărului, a comunicat că pe 24 noiembrie și 8 decembrie se vor desfășura tururile prezidențiale, iar între ele, pe 1 decembrie, vor avea loc alegerile parlamentare. Un sendviș cu bunătăți de sezon împachetate în buletine de vot. Ați citit corect, pe 1 decembrie, când din 1918 încoace, fără excepție și fără ingrediente neavenite, avem în suflet Ziua Marii Uniri. De această dată, în pofida realităților democratice neîndoios certe și feliate în circumscripții electorale, de unde se vor transmite non stop aceleași banalități sforăitoare, Ziua Națională e luată la preț de matineu. De dragul insurecției armate, cu apendicele de comemorare națională, ea a fost târâtă de comuniști și de scursuri cominterniste până în dreptul lui 23 august și s-a prefigurat în altoiajul de evenimente istorice, inclusiv de factură europeană, circumscrise lunii mai. Iat-o arvunită copios pe sub masă ca liant al restului de scrutine pe care le mai are de digerat anul în curs. „Din discuțiile (pe) care le-am avut, a reieșit că s-a ridicat această problemă dacă au loc alegerile pe 1 decembrie. Întâi decembrie e sărbătoarea noastră națională, dar poate fi și o sărbătoare a democrației în același timp”, a declarat, împăcat cu sine, Nicolae Ciucă, președintele PNL. Bine că s-a ridicat problema până a căzut lată. Mai degrabă „o expresie a democrației”, sărbătorile vin și trecut, democrația e stare perpetuă. La câte discuții pro și contra unor partide sau lideri politici se pretează actul exercitării votului la urne, apăsat de tot ce incumbă viața oamenilor, de la taxe și impozite la scumpiri în devălmășie, opacizarea Zilei Naționale ar fi ultima noastră sursă de îngrijorare. Dând timpul înapoi cu mintea și cu inima, se întorc în mormânt înfăptuitorii Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, care au dat viață unui măreț proiect de țară prin eforturi imense, prin loialitate, educație și investiții importante. Cu suprapunerea de evenimente, se lasă impresia că până și imnul național va putea fi zorit de organizatori încât să prindem din timp accesul în cabina de vot și să ne întoarcem aureolați că ne-am făcut datoria. Sunt alegeri, propaganda electorală e suspendată, ca orice apariție publică a vreunui candidat la turul doi al prezidențialelor. Te aștepți ca Iohannis să fie însoțit la parada militară eventual doar de foștii președinți Băsescu și Constantinescu, într-un climat general mai precar ca oricând. Parcă nici recuzita de paradă nu mai corespunde noțional unor realități buimace. Până culegem, să alegem deci.
